Instantele judecatoresti pot verifica legalitatea unui act administrativ in prima etapa a procesului prin una dintre urmatoarele modalitati:
- din oficiu, atunci cand instanta apreciaza ca un act administrativ este ilegal;
- pe cale de exceptie, in sensul ca fondul pricinii este altul, dar una dintre parti invoca nelegalitatea unui act administrativ.
- la cererea partii interesate care solicita instantei de judecata verificarea legalitatii unui act administrativ de care depinde solutia.
Instanta de judecata constatand ca solutia litigiului in cauza depinde de legalitatea/nelegalitatea unui act administrativ prin cerere motivata va sesiza instanta de contencios administrativ pentru ca aceasta prin prisma competentelor ce i-au fost delegate sa se pronunte cu privire la respectivul act. Solutia instantei de contecios administrativ este supusa unei singure cai de atac – recursul ce trebuie inaintat instantei competente in termen de 48 ore de la pronuntare sau comunicare, dupa caz.
Impotriva solutiei instantei de contencios administrativ, in conditiile in care este declarat recursul, instanta de recurs se va pronunta in maxim 3 zile. Apreciem ca aceste termene folosite de legiutor, in cazul recursului sunt nerealiste, deoarece instanta de recurs are obligatia de publicare prin afisare, si ca atare partile pot fi private de dreptul la aparare datorita faptului ca nu cunosc data la care sa se afiseze la recurs. In acelasi timp apreciem ca acest termen este nerealist si datorita numarului mic de judecatori raportat la numarul de dosare. Prin urmare, respectivele termene sunt mai degraba de recomandare, in practica fiind depasite cu regularitate.
In cazul in care prin solutia definitiva a instantei de contencios administrativ se dispune anularea actului administrativ respectiv, instanta civila in fata careia s-a invocat exceptia de nelegalitate va solutiona pricina fara a tine cont de actul administrtiv a carui legalitate a fost constatata anterior.
Actele administrative exceptate de la controlul pe calea contenciosului administrativ
Legea contenciosului administrativ prevede in cuprinsul sau doua tipuri de acte ce nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ:
- actele administrative ale autoritatii publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul
- actele administrative de comandament cu caracter militar
Aceste acte administrative sunt emise sau adoptate in conditiile speciale, si ca atare, legiutorul a considerat ca introducerea lor in randul actelor ce pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ ar duce la ingreunarea solutionarii situatiei exceptionale. Pe de alta parte, sunt unele acte ce nu pot fi asimilate unor acte administrtive propriu-zise, ele purtand denumirea de acte preparatoare sau pregatitoare sau operatiuni tehnico-administrative.
Referitor la actele administrative de comandament militar, se considera ca nu toate actele
emise de autoritati militare care nu privesc propriu-zis operatiuni militare po fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
- Un alt tip de act exceptat de la controlul pe calea contenciosului administrativ este actul administrtiv pentru a carui modificare sau desfiintare se prevede prin lege organica o alta procedura.
- O a 4 – a categorie o reprezinta actele administrative emise pentru aplicarea regimului de urgenta, a starii de necesitate, a refacerii ordinii publice, a apararii sau a securitatii nationale ori pentru inlaturarea urmarilor unor calamitati naturale.
Actele administrative jurisdictionale
Conform dispozitiilor constitutionale, jurisdictiile admnistrative sunt facultative si gratuite, ceea ce inseamna ca o persoana circumscrisa unei jurisdictii administrative speciale are posibilitatea de a apela sau nu la acestea, in conditiile in care insa apeleaza, actiunea este scutita de orice astfel de taxa. Astfel de jurisdictii administrative au fost create de-a lungul timpului in cadrul Curtii de Conturi, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne.
Impotriva unui act administrativ jurisdictional se poate formula actiune direct in instanta de contencios administrativ. Termenul este de 15 zile de la comunicare, in cazul in care partea respectiva nu utilizeaza partile administrative jurisdictionale de atac prevazute de actul normativ care reglementeaza respectiva procedura. Este important de retinut ca inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana vatamata este obligata sa indeplineasca o procedura prealabila in termen de 12 zile de la data comunicarii actului adminstrativ considerat a fi nelegal. In acest sens, persoana bazata va solicita autoritatii administratiei publice emitente sa modifice tot sau in parte actul administrativ. Orice plangere care va ajunge la instanta de contencios administrativ si care nu va indeplini procedura prealabila va fi respinsa ca inadmisibila de instanta. Aceeasi procedura necesara plangerii prealabile se aplica si cand actul administrativ respectiv se adreseaza unei alte persoane. Termenul incepe sa curga in aceasta situatie din momentul in care terta persoana a aflat sau ar fi trebuit sa afle de existenta actului administrativ care se adreseaza unei alte persoane – acest termen nu poate depasi insa 6 luni.
Exceptii de la procedura prealabila
Actiunile introduse de Avocatul Poporului, prefect, Ministerul Public, Agentia Nationala a functionarilor publici ori cei ce sunt afectati de dispozitiile unei ordonante de Guvern nu se supun obligativitatii existentei procedurii prealabile. In cazul contractului administrativ, procedura prealabila are valoarea unei concilieri.
Suspendarea judecarii cauzelor in contenciosul administrativ
Suspendarea cauzelor poate avea loc numai in urma unei cereri formulate in contradictoriu cu autoritatea emitenta, in conditiile in care exista temeri bine justificate cu privire la producerea unor pagube iminente ca efect al actului administrativ a carui suspendare este ceruta. Astfel, aplicarea actului administrativ considerat ilegal este suspendata pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Aceasta inseamna ca actul administrativ nu este anulat, ci doar ca efectele sale sunt suspendate pana la momentul in care instanta se pronunta. Prin urmare, in esenta nu este vorba de o suspendare a cauzei supusa judecatii, ci suspendarea propriu-zisa opereaza doar cu privire la efectele juridice ale actului administrativ respectiv.Instanta de judecata se pronunta asupra cererii de suspendare printr-o incheiere motivata.
Putem discuta in acelasi timp de situatia in care, in cauza supusa judecatii este introdus si functionarul public culpabil. In cazul in care o astfel de actiune va fi admisa, functionarul public vinovat va fi obligat sa raspunda in solidar??? cu autoritatea publica al carui reprezentant este. Acest functionar public poate la randul sa cheme in garantie pe superiorul sau ierarhic, in cazul in care a primit de la acesta o dispozitie scrisa referitoare la emiterea/neemiterea actului administrativ in speta.
Raspunderea solidara
Se manifesta intre debitorii aceleiasi obligatii, in sensul ca cel care este creditor al obligatiei va putea sa cheme in judecata pentru repararea prejudiciului pe toti codebitorii sau numai pe unul sau mai multi dintre acestia, obligatie ce trebuie executata, nesuportand insa discriminari.
Trasaturi fundamentale ale judecarii cauzei in contencios administrativ
- urgenta, in sensul ca termenele de judecata sunt mult mai scurte decat cele aplicabile celorlalte tipuri de instante;
- judecarea cauzelor se face de regula in sedinta publica;
- numai cauzele pentru care este indeplinita cerinta preexistentei procedurii administrative prealabile vor fi judecate de instanta de contencios;
- cererile vor fi solutionate de instante de judecata formate din unu sau doi judecatori.
Legea prevede ca hotararile pronuntate in contenciosul administrativ vor fi motivate in maxim 10 zile.
Solutiile instantei de contencios administrativ
Judecand dupa cauza, instanta de judecata va dispune urmatoarele:
- anularea in tot sau in parte a actului administrativ;
- obligarea ca autoritatea publica sa emita un act administrativ;
- instanta se poate pronunta cu privire la legalitatea operatiunii tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecatii;
- instanta se va pronunta cu privire la despagubirile acordate pentru pagubele morale sau materiale cauzate.
In cazul contractelor administrative, instanta se poate pronunta prin:
- anularea in tot sau in parte a contractelor;
- obligarea autoritatii publice sa incheie contractul administrativ la care reclamantul are dreptul.