Ce este ratinalismul?
Rationalism:
Secolul 16
Este un curent filozofic care are incredere si propovaduieste rationalismul, capacitatea rationala a omului de a cunoaste legea.
Rationalistii erau convinsi ca realitatea inconjuratoare se are caracter legic, ordonat, exista conexiuni necesare intre elementele care ne inconjoara, regularitati, principii.
Cunoasterea atat a omului cat si a realitatii izvorate din rationamentul, gandirea omului.ii explica caracterul istoric al dreptului. Explica dreptul ca fiind o stare de fapt/ o realitate si nu-l prezinta ca ceea ce ar trebui sa fie dreptul.
Leibnitz Gottfried:
1646-1711, neamt
Primul presedinte si intemeietoral Academiei de Stiinte, Germania.
Gandirea filozofica a intemeiat-o pe individualism. Valoarea suprema a individualismului fiind independenta.
Nu exista/ nu se poate concepe nici o ordine sociala, si nici o colectivitatecare sa limiteze actiunea individului.
Dreptul isi are originea in ratiune/ intelepciunea divina (face trimitere la dreptul natural)
Merit- privind dreptul:
Dreptul este un mijloc de perfectionare a omului, un instrument de realizare a perfectionarii umane (scopul oricarei societati).
Pentru ca vede in drept un instrument de realizare a unei finalitati este considerat precursor al teoriei utilitariste a dreptului.
Filozofia engleza- orientare liberala
John Lock
1632-1704
Recunoscut ca fiind atat un filozof al cunoasterii cat si un folozof al dreptului.
Meritul lui:
Pune baza cunoasterii observatia, experienta si metoda inductiva, sunt elemente fundamentale in cunoasterea stiintifica de azi.
Are meritul pentru ca a parasit deductia matematica, metoda de cunoastere promovata de Descartes si s-a oprit la metoda inductiva.
A respins teza lui Descartes privind teoriile innascute.
A spus – toate cunostintele noastre rezulta din senzatii, observatie , experienta , de aceea gandirea lui s-a numit empirism/ senzualism.
Este un castig adicerea pe prim plan al observatiei si experientei (pana acum cunoasterea era impregnata de speculatii ) de idei lipsite de un suport existential practic.
Spune – in sufletul copilului nu se gasesc idei gata facute de ex: plita arde, ci sufletul de la inceputuri este o tabla stearsa.
Sufletul / gandirea primeste pe parcursul pimpului senzatii care dau nastere ideilor din care se construieste intreaga conoastere.
‚Nimeni nu este intelect , care nu a fost mai intai in simturi’
Concluzie:
Stabileste in acest mod o limita a cunoasterii, acre consta in limita experientei pe care o are fiecare individ.
In filozofia dreptului John Lock admite teoria existentei drepturilor si libertatilor naturale ale omului dobandite de la natura. Principalele calitati ale omului sunt: toleranta si liberalismul.
Eseul asupra guvernarii civile- lucrarea promoveaza aceasta idee , spune ca omul din momentul nasterii are dreptul la viata/fericire/proprietate.
Aceste drepturi sunt inalienabile in sensul ca nu pot fi instrainate statului, individul nu poate renunta la ele.Rolul guvernatilor este numai acela sa protejeze sa le respecte.
Guvernul, guvernantii care le nesocotesc, incalca ignora pot fi inlaturati.
Incepand cu secolul 17, pana azi, drepturile naturale ale omului constituie adevarata religie. Se regasesc la 1764? In Declaratia de independenta ale Americii., in Declaratia drepturilor omului si cetateanului, 1768?.
Starea naturala a omului spre deosebire de Hobbes este aceea de buna vointa/ pace de exercitare nestanjenita a celor 3 drepturi fundamnetale:
- dreptul de proprietate
- dreptul de libertate personala
- dreptul de legitima aparare
Aceste drepturi sunt imprescriptibile.
Ele exista in timp anterior formarii statului. Ele nu sunt creatii ale statului sau institutiilor acesteia.
John Lock – oamenii cand au incheiat contractul social nu au renuntat la drepturile naturale, au renuntat numai la dreptul la legitima aparare. Numai acest drept a fost cedat statului, in scopul ca statul sa le respecte, sa le garanteze libertatea individuala/ personala, si dreptul la proprietate.
La Hobbes statului i s-au cedat toate drepturile naturale, pentru ca statul sa protejeze viata lor/ valoarea suprema.
John Lock – contractul social are o dubla semnificatie:
- s-a incheiat pactum unionis prin care oamenii s-au unit in societate in scopul protejarii dreptului de prorietate, si libertatea personala.
- Pactum subiectionis prin care majoritatea oamenilor atribuie suveranului puterea in stat, putere in masura sa asigure protectia oamenilor.
Concluzie:
Statul si dreptul sunt creatii ale omului, mijloace prin care oamenii isi asigura libertatea individuala, dreptul de proprietate, prosperitate.
Scopul legii este realizarea binelui tuturor prin sporirea libertatilor individuale. Acest scop permite inlaturarea legilor incorecte ;
John Lock: ‚trebuie inlaturata legea atunci cand societatea va fi mai fericita mai prospera fara ea. Forta legii sta in faptul ca oamenii au consimtit liber sa aleaga institutia, autoritatea care il elaboreaza.’
Marele merit al lui John Lock:
Aelaborat principiul separatiei puterilor in stat. El distinge trei puteri:
- puterea legislativa, care apartine parlamentului, si consta in elaborarea legilor, este puterea suprema in stat. Puterea legislativa este limitata de legea naturii, legiuitorul elaborand legi, nu-l poate plasa pe om prin legile elaborate intr-o stare mai proasta decat starea naturala/ initiala (bunastare/fericire/egalitate)
- puterea executiva- surprinde caracterul de continuitate a acesteia in sensul ca ea intotdeauna executa, aplica legea. Spre deosebire, puterea legislativa este caracterizat ca fiind discontinuu, pentru ca exista momente cand nu se elaboreaza legi. Apartine monarhului.
- Puterea fedrativa- apartine tot monarhului, a vut in vedere rezolvarea atributiilor legate de relatiile Angliei cu alte state.
Meritul
- desi puterile in stat sunt separate, ele alcatuiesc un tot unitar, se afla in raporturi de conlucrare.
- Puterile in stat nu pot sa se amestece in activitatea celorlalte puteri (de aici idee separatia puterilor in stat).
In lucrarea ‘Discurs despre metoda’ subliniaza ideea ca nimic nu poate exista in afara de ideea rationalista si pentru ca omul gandeste, exista, inseamna ca omul este acela care a crea tot ce ne inconjoara.
Omul este subiectul, intreaga cunoastere trebuie centrata pe om. Pune sub semnul indoielii tot ce exista in afara omului in lumea exterioara spunand, ca tot ce este urmarea existentei omului care ia la cunostinta ceea ce il inconjoara.
Concluzie: omul nu mai priveste normele, legile potrivit regulilor/ existentei lor divinitatii. Omul le priveste in primul in primul rand prin vointa si ratiunea lui.
Concluzie: pentru ca omul se indoieste de tot ce exista in afara lui, inclusive de existenta dreptului, omul actioneaza prin vointa de a gandi. Este ideea izvorul voluntarismului juridic. Voluntarism, din care apoi se inspira Hegel si teoriile voluntariste. Dreptul potrivit acestei teorii este rezultatul……………………………
- Backen
1561-1629
Englez, partizanul regelui
Prezinta pentru prima data o noua metoda de cercetare a cunoasterii si anume, metoda cercetarii experimentale in care observatia si inductia experimentala sunt fundamentele metodei.
In acest fel ridica gandirea de la faptele observabile la legi si principii.
Militand pentru inductia logica experimentala subliniaza posibilitatea folosirii ei numai in conditiile eliminarii prejudecatii lor numite de el fantome idol.
Pentru cercetarea unui fenomen propune observatia lui si nu debutul cercetarii prin mentionarea prejudecatii lor. (idée extreme de actuala)
Accentul pus pe observarea faptelor, fenomenelor, lucrurilor a fost numita in doctrina observationalism, fapt de preferat in analiza lucrurilor, speculationismului, gandirii speculative initiate de Aristotel potrivit caruia adevarul se descopera prin logica deductivista.
Concluzie: este de preferat cercetarea lucrurilor si nu speculatiile gandirii logice.
Precizare: Observatia este insa o cunoastere limitata a realitatii.
Exemplu celebru: - pamantul nu se misca, soarele se misca, pentru ca soarele rasare/ apune intr-un loc. Concluzie: nu intotdeauna ceea ce spun simturile sunt si realitati.
In filozofia dreptului cateva idei sustinute de Backen:
Distinge intre dreptul comun se dreptul natural. Dreptul comun este alcatuit din toate regulile juridice ce se aplica unui raport juridic in lipsa unor prevederi legale exprese- practica judiciara.
Dreptul natural – bunul simt, ratiunea natural inteligenta/ practica oamenilor. Acest drept natural este sufficient pentru aplicarea dreptului comun, adica unde nu exista reguli scrise se aplica dreptul natural, simtul comun inteligenta rational, bunul simt.
Exista domenii ale vietii sociale precum protectia vietii oamenlior, protectia avem supusilor domenii in care simplul drept natural, practica judiciara a oamenilor, nu sunt sufficient, este nevoie de o ratiune de o judecata artificial, ce necesita studii indelungate, experienta practica, culta.
Concluzie: Acorda atentie dreptului artificial pozitiv, cel alcatuit de oameni. Izvorul acesteia este dreptul natural. Atentie: subliniaza una din calitatile fundamentale ale judecatorului, si anume, judecatorul trebuie sa protejeze/ apere legile pentru ca legea il apara pe cetatean.
- J. Rousseau
1712-1778
Elvetian, activitatile luisi-a desfasurat in mare masura in Geneva
Ideeile lui au influentat covarsitor revolutia franceza (1789) prin teoria contractului social.
Dezvolta teoria de pe pozitiile liberalismului. Considera libertatea individului ca un principiu de sine statator, ca valoare suprema a omului pentru ca omul, prin natura lui este libera.
‘Liber este omul care- si prescrie singur legile ce-I vor conduce viata.’
De aici legea este definite ca fiind vointa rationala a omului ca fiind ceva constituit potrivit vointei rationale si nu venit de undeva din afara.
Traiul in cadrul unei colectivitati constringe pe om sa alinieze libertatea sa vointei generale, intereselor a societatii in intregul ei.
Contractul social:
Prin ideea de contract social Rousseau intelege un mod prin care se restituie omului din societatea civila , drepturile sale naturale : libertatea si egalitatea.
Prin contractul social oamenii se despart de drepturile lor naturale (libertate si egalitate) si le confera statului, societatii civile.
Ulterior statul I le restituie dar nu sub numele de dreptul natural ci acela de drepturi civile.
In acest mod exista egalitatea intre oamnei si apoi aceste drepturi naturale acordate statului sunt garantate/ protejate de acesta.
Drepturile civile intre care cele mai importante sunt libertatile civile, nu sunt nelimitate, ele se integreaza in vointa generala.
Prin contractul social omul pierde libertatile naturale dar castiga libertatea civila proprietatea a tot ceea ce are de asemenea, castiga libertatea sociala, notiune diferita de libertatea naturale.
Libertatea sociala – estte necessitate inteleasa.
Libertatea sociala din fundamnetul dreptului. Aceasta libertate sociala care repreznta vointa tuturor indivizilor, vointa generala este izvorul adevaratei suveranitati. Suveranitatea spune el, nu apartine unui individ/ unui grup de indivizi ci apartine numai poporului.
Nu sustine ideea exercitarii suveranitatii prin reprezentantii poporului nu admite ideea democratiei representative. Fiind elvetian dezvolta ideea democratiei directe, a suveranitatii directe (prin referendum)
Contractul social nu se refera la formarea statului, nu doreste sa prezinte un stat ideal care recunoaste Rousseau, nu a existat niciodata.
Deasemenea nici un contract social in sensul contractului din dreptul pozitiv nu a existat.
Prin formula contractului social Rousseau indica modul cum ar trebui constituita ordinea juridical, astfel incat omul sa pastreze integral drepturile si libertatile individuale asa cum erau ele inainte de constituirea statului.
Rousseau dezvolta ideea de lege pozitiva si subliniaza ca acest contract social este reglementat de lege, prin lege intelegand vointa generala a poporului.
In ideea sublinierii necesitatii pastrarii drepturilor naturale face o privire de ansamblu in care deosebeste fiinta, omul de aparente care este perceput, diferentiaza omul natural existent inainte de stat, de omul social existent dupa constituirea statului.
|
Fiinta/ Om natural |
Aparenta/ Omul social |
|
- Este liber/ independent - Este dominat de instincte fizice - Traiau izolati/deosebim ideea de Hobbes-razboi- sociabilitate |
- Este prizonier intr-o lume a aparentelor - Este prost guvernat, nevoile artificiale stabilite de stat se impugn nevoilor sale naturale - Fiecare individ intr-o societate nu mai este el insusi, el joaca un rol, poarta o masca - Societatea creatia omului se intoarce impotriva omului, ii devine ostila, ii contesta drepturile naturale |
Legea este fundamental dreptului / este libertatea indivizilor in cadrul dreptului.Dreptul poate sa se impuna numai printr-o libertate deplina in societate.
‘ A renunta la libertate= a renunta la calitatea de om’ spune Rousseau.
Rousseau consimteste in plan filozoficteoria autonomiei de vointa a partilor la incheierea actului juridic.
In esenta omul accepta sa I se limiteze libertatea de actiune, adica in materie contractuala isi asuma obligatii din contract, pentru ca asa doreste el.
Despre drept:
Dreptul este finalitatea libertatii. Dreptul/ ordinea, regula se face pentru ca inividul sa fie liber, sa I se garanteze de stat drepturile naturale.
Si in starea naturala inainte de constituirea statului oamenii erau liberi, supusi insa legilor naturale.
Sublinizaza o idée noua:
‘izvorul relelor din societate il constituie proprietatea privata’
‘primul om care imprejmuind un teren s-a intunetat sa spuna acesta este al meu si care a gasit oameni destul de prosti care sa creada a fost adevaratul intemeietor al societatii civile. De cate crime, razboaie, omoruri ar fi scutit omenirea acela care scotand tarusul sau astupand santul ar fi strigat semenilor sai : Feritiva sa ascultati pa acel impostor! Sunteti pierduti daca uitati ca roadele sunt al tuturor, si pamantul al nimanui!’
Treptat in timp proprietarii i-au convins pe oamenii liberi sa se asocieze intr-o societate organizata capabila sa ocroteasca pe toti oamenii.
Introduce notiunea de ‚stat de drept’, definindu-l ca statul in care guvernarea le produce numai cu ajutorul legii (noutatea statul trebuie sa se supuna legii/totul este subordonat legii)
David Hume
1711-1776, scotian, intemeietorul curentului scepticist
Scepticismul este cel ce domina intelectul.
Istoria Angliei servea la 1765 lucrarea lui monumentala- este o istorie a stiintei dreptului, o istorie a economiei Angliei, este o istorie apartinand stiintelor sociale.
Obiectul cercetarii il constituie spiritul/ gandirea umana/ intelectul uman. Nu are in vedere lumea externa/ lumea obiectiva, lucrurile, fenomenele ce ne inconjoara.
Obiectul de cercetare il constituie analiza intelectului uman/ gandirii umane/ dorinta de a stabili limitele/ intinderea.
Scepticismul lui consta in urmatoarele idei:
- cunoastere (face referire numai la cunoasterea intelectului) trebuie sa ne limitam numai la fenomene epropiate legate de existenta unama. Intelectul este capabil numai sa dezlege, sa stabileasca formele cu aplicare imediata in viata practica.
Intelectul este capabil sa dezlege probleme practice imediata noastra apropiere si nu probleme indepartate/ greu de inteles
Intelectul, gandirea studiaza / analizeaza in conceptia lui numai limitele omului/ intelectului/rationala, gandirea opereaza cu fapte si idei.
Ideilor apartin: algebra, geometria, aritmetica, stiintele exacte. Tot ce se afirma in aceste domenii, ideile ce le guverneaza sunt lucruri certe.
Faptele ce constituie materii de studii a gandirii intelectului intotdeauna sunt rezultatul experientei proprii a omului.
Ideea lui – adauga intotdeauna la ratiune experienta personala a individului.
Conceptie juridica, Merit:
A fundamentat ideea liberala:
Trei principii:
- politicul sa garanteze libertatile prin lege
- limitele guvernarii il constituie legea-singurul instrument prin care guvernantii pot guverna
- legea trebuie astfel formulat/ gandit sa-i apere pe oamenii de abuzurile puterii
Ratiunea este dependenta de sentimente/ de trairi se de accea niciodata ratiunea singura nu poate naste o actiune, nu poate sa aprobe sau sa o condamne, adauga la ratiune sentimente, pasiune, gandiri, motivatii si concluzioneaza.
In relatiile ratiune- sentiment, intotdeauna suprematia apartine sentimentului. Azi gandirea rationala trebuie detasata de gandirea emotionala, existenta in momentul ctiunii/ perceperii ei, trebuie sa existe un echilibru intre sentiment si ratiune.
In conceptia juridical- accentueaza suprematia sentimentului asupra ratiunii, de accea afirma dreptul si morala izvorasc din actiunile omului fundamentale pe sentimente. Depaseste astfel teoria dreptului natural care exclude orice alt element dintre izvoarele dreptului in afara ratiunii.
In problemele statului nu accepta teoria contractualista, iddea consimtamantului in formarea statului.
In starea lor materiala oamenii traiesc in lipsa oricarei conduceri, deoarece se limiteaza la strictul necesar atat cat sa aiba fiecare cat ii trebuie. Pacea si armonia sunt caracteristicile convietuirii oamenilor, starea lor naturala.
Cauza neintelegerilor intre oamnei apare cand exista o cantitate considerabila de bunuri deoarece prin natura lui omul tinde/ doreste sa acapareze/ dobandeasca si bunurile altora.
Pentru evitarea acestei situatii devenita sociala oamenii au nevoie de autoritate.
Concluzie: Cauza parasirii starii de pace si armonie este sporirea bogatiilor/ obsesiilor.
Totusi si in societatea naturala oamenii pot trai fara conducere/ o autoritate, pentru ca respecta cateva reguli (ale dreptului natural anterioare aparitiei dreptului pozitiv- cele trei legi – dreptul de proprietate, transferul propietatii numai in in baza consimtamantului dat, respectarea cuvantului dat, a promisiunilor)
Subliniaza faptul ca trecerea de la starea naturala la stat s-a facut in mod firesc, normal, fara a avea nevoie de un contract.
Legea respectarii a cuvantului dat, a promisiunilor a stat la baza constituirii statului.
Oamenii statului promit supunere pentru ca autoritatea/ statul sa garanteze legile naturale. Aceasta gandire (lipsa contractului social) justifica de ce si in stat trebuie respectate drepturile naturale omului dintre care cele trei amintite (proprietate, transfer, promisiune)
Inconveniente teoriei lui:
- accentuand asupra rolului ratiunii neglijeaza sentimentele, actele morale, pasiunile etc.
Important:
- subliniaza contributia intelectului in fundamentarea cunoasterii
Immanuel Kant
Initial sustinator al curentului rationalist care construieste lumea exterioara din datele interioare.
In mod identic cu matematica isi construieste adevarurile independent de experienta, faptele experimentale. Ulterior isi pierde increderea in puterea ratiunii umane si creeaza premisele curentului filozofic de mai tarziu a relativismului in cunoastere.
Apoi filozofia lui trece intr-o noua etapa, dupa ce observa si lacunele rationalismului si ale empirismului. Inaugureaza o era noua in filozofie, filozofia critica- curentul de gandire- criticism.
Filozofia nu trebuie sa aiba ca obiect de cunoastere realitatea inconjuratoare, ontologia, filozofia trebuie sa raspunda la trei intrebari- spune Kant.
- Ce pot sa stiu? – se refera la ontologie, o intrebare pur speculativa, in lucrarea ‚Critica ratiunii’
- Ce trebuie sa fac? – intrebare practica, in lucrarea ‚Critica ratiunii practice’
- Ce-mi este ingaduit sa sper? – intrebare si teoretica si practica, in lucrarea ‚Critica puterii de judecata’
Kant distinge intre 2 ratiuni:
- o ratiune pura
- o ratiune practica
O ratiune pura:
Kant subliniaza ideea ca exista in jurul nostru doua lumi:
- lumea lucrului in sine, lumea fenomenala sau lumea fenomenelor
- lumea intelegibila, in care actioneaza ratiunea practica si in care si raspunde la intrebarea ce trebuie sa fie
Desi lucrurile ce ne inconjoara exista in afara noastra este o lume reala.
Kant spune ca lumea inconjuratoare nu poate fi cunoscuta. Lucrurile, obiectele externe noua nu sunt altceva decat reprezentarile noastre/ perceptia noastra/ sensibilitatea noastra.
Lumea exterioara exista pentru ca perceptia noastra exista.
Sensibilitatea, senzatiile noastre au la baza notiunea de intuitie sensibila.
Sensibilitatea/ intuitia sensibila are 2 forme:
- spatiul
- timpul
Aceste forme sunt apriorice- sunt un dat ce apartine omului de la nastere. Omul percepe spatiul si timpul independent de orice experienta desi cele doua dimensiuni stai la baza oricarei experiente.
Spatiul si timpul se gasesc in noi, anterior oricarei perceptii a unui obiect/ lucru.
Tot ce ne inconjoara sunt tocmai reprezentarile noastre.
Exista o unitate fundamentala apriori a intuitiei sensibile, si anume ‚Eu gandesc’. Acesta insoteste orice reprezentare al lumii inconjuratoare.
Practic- tot ce ne inconjoara e rezultatul nemijlocit al gandirii/ intelectului si nu a unei experiente.
Noi nu cunoastem lucrul in sine, numai fenomenul, adica reprezentarea noastra despre lucrul respectiv.
‚Cunosc numai ceea ce gandesc, nu ceea ce exista.’
Lumea fenomenelor are la baza legea cauzalitatii (orice fenomen reprezentarea noastra despre un lucru este determinat de un alt fenomen), tot ceea ce se intampla in mod necesar .
Lumea integibila:
Lumea ratiunii practice lumea a ceea ce trebuie sa fie- accesibila omului – guverneaza ratiunea practica.
Ratiunea practica orienteaza lumea umana prin doua tipuri de reguli:
- regulile imperativelor ipotetice – aceste reguli se gasesc in lumea dreptului pozitiv.
Imperativele ipotetici:- sunt enunturi, judecati de valoare care se accepta de exemplu: ‚imi iau umbrela’pentru ca se accepta o ipoteza, si anume: ‚afara ploua’
- regulile imperative categorice: - aceste reguli se gasesc in lumea moralului si se mai numesc legi morale. Ele se impun vointei omului neconditionat.
Regula de morala
- poarta de astfel incat orice om sa fie tratat ca scop in sine si nu la un mijloc al tau.
- Sa nu subkud pe altul sub interesul propriu
- Sa respecti umanitatea- orice om, individ, care nu este altceva decat reprezentandul individual al omenirii
Despre filozofia dreptului
Merit:
- consta in disocierea neta pe care o face intre drept si morala
Este un pas inainte daca are in vedere filozofia anterioara care sustineau ca morala este izvorul dreptului. Este idee pozitiva, dar in afara de morala dreptul izvorat si din viata sociala, ratiunea umana.
Kant nu contrapune dreptului morala, nu le separa complet, stabileste legatura dintre ele prin conceptul bit datorie.
Filozofi morala
Kant spune ca singurul lucru care poate fi considerat bun fara nici o rezerva este categoria numita vointa buna.
Fericirea/ averea/ prosperitatea omului pot fi inutile daunatoare in timp el vointa buna nu poate niciodata sa dauneze.
Vointa buna prin ea insasi nu este calificata ca fiind buna prin scopul urmarit/ prin scopul construit, vointa buna nu aduce nici un avantaj si nici un dezavantaj. Nu este legata de scop de avantaj vointa buna actioneaza prin vointa numit datorie.
Conceptul de datorie:
este fundamentul moralei lui Kant care subliniaza ca intotdeauna actiunea umana este morala cand se supune legii datoriei.
‚Fa-ti datorie in orice imprejurare, orice s-ar intampla’
Cand iti faci datoria din calcul urmarind un rezultat- eviti o placere. Actiunea omului poate fi corecta, utila, dar intotdeauna este imorala pentru ca se au in vedere rezultrat, scopul si nu legea datoriei.
‚De ce sa-mi fac datoria’ – raspunsul lui este pentru ca poti’In morala notiunea de ‚treburi’ este dublata de ‚poti’.
Sunt ideile lunii morale:
- legea datoriei – este lege din interiorul fiintei umane apriori
Datoria este separata de proprietate din motiv interes.
Datoria trebuie respectata pentru ca este un imperativ categoric.
In lumea dreptului actiunile juridice nu se justifica prin ele insele asa cum se justifica datoria prin lumea morala prin ea insasi.
Actiunile juridice urmaresc rezultate fie ca le sunt bune sau inutile.
In drept apare scopul/ rezultatul si notiunea de imperativ ipotetic in timp ce in morala datoria este un imperativ categoric.
Imperativele ipotetice, notiune categorie folozofica noua introdusa de Kant, functioneaza numai in lumea dreptului si trebuiesc definite reguli sfaturi.
Termenul de lege trebuie acordat numai imperativului categoric, datoriei in lumea morala si acest imperativ categoric datoriei, trebuie sase caracterizeze prin universalitate.
Meritul constructiei mentine prin introducerea imperativului ipotetic si in domeniul dreptului controlul ratiunii asupra vointei imperativ ipotetic, omului/ individului.
Justifica astfel rationalismul in drept.