Noţiunea de grevă poate fi analizată atât din punct de vedere juridic, dar şi din punct de vedere etimologic.
În sens juridic, noţiunea de grevă este folosită pentru încetarea, totală sau parţială a muncii de către salariaţi, în scopul obţinerii unor revendicări economice şi sociale legate de condiţiile de muncă şi de plata muncii, de securitate socială.
Din punct de vedere etimologic cuvântul "grevă" îşi are originea în cuvântul "greva" din limba latină populara, însemnând un teren plat, format din nisipuri şi pietriş, pe malul mării sau al unui curs de apa. În limba română a fost preluat din limba franceză după numele pieţei din Paris "Place de greve".
Greva este considerată un fenomen complex, întrucât, reprezentând instrumentul de luptă esenţial pentru salariaţi, antrenează perturbarea funcţionării unor întreprinderi sau servicii producând prejudicii atât celui ce angajează, salariaţilor grevişti, dar şi al clienţilor întreprinderii sau beneficiarilor de servicii.
În sens etimologic, greva reprezintă orice mişcare revendicată prin care un grup profesional determinat încearcă, prin încetarea lucrului, să impună anumite soluţii sau să înceteze anumite decizii pe care grupul le contestă.
Doctrina contemporană apreciază că exercitarea dreptului de grevă nu reprezintă un scop în sine, ci ea intervine numai după ce a fost epuizată cel puţin o procedură prealabila obligatorie ce îşi are raţiunea atât în necesitatea soluţionării pe cale paşnică a oricărui conflict colectiv de muncă, cât şi în necesitatea protejării întreprinzătorului care nu trebuie să fie luat prin surprindere, legiuitorul creându-i astfel posibilitatea de a lua acele măsuri care să conducă la diminuarea pierderilor de producţie pe durata grevei, a diminuării prejudiciilor pe care le-ar produce clienţilor cu care unitatea con1ucrează. Faza finala posibila (si cea mai grava) a conflictului de interese este greva. Constituţia României prevede în art. 40 alin. 1 dreptul la grevă, care constituie, concomitent, şi un principiu fundamental al dreptului muncii. În baza prevederilor constituţionale şi ale art. 18 din Codul muncii, prin contractul colectiv sau prin cel individual de munca nu se poate renunţa la dreptul la greva. O astfel de clauză de renunţare, chiar inserată în contract, este nulă. Aşadar, greva nu este o manifestare de forţa a salariaţilor acceptată tacit de lege, ci un drept constituţional care, în măsura exercitării sale legale, este intangibil.
Greva constituie un drept individual şi colectiv. El aparţine fiecărui salariat dar se exercită în mod colectiv .
Cu toate că textul legal se referă la unitate (persoană juridică), greva poate fi declanşată şi în cazul salariaţilor unei persoane fizice - angajator. Concluzia de curge din însăşi garantarea cu titlu general a dreptului de grevă de art. 40 alin. 1 din Constituţie.
Potrivit art. 9 alin. 2, conflictele de interese pot avea loc şi la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor ori la nivel naţional. Ca urmare şi greva, ultima etapă a conflictelor de interese, poate interveni şi la aceste nivele.
Sunt necesare anumite clasificări în legătură cu art. 41 alin. 1 din lege care dispune:
"Greva poate fi declanşată dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa conducerii de către organizatori cu 48 de ore înainte.
Înainte de declanşarea grevei, medierea şi arbitrajul sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape".
Însă, în cazul în care părţile au hotărât să recurgă la arbitraj, declanşarea grevei nu mai este posibilă deoarece hotărâre a comisie de arbitraj este irevocabilă şi face parte din contractul colectiv de muncă.