1. Mijloace de drept administrativ
Mijloacele administrative de apărare a drepturilor privind invenţiile sunt contestaţia şi cererea de revocare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci privind cererile de brevet de invenţie, se pot introduce contestaţii, în termen de 3 luni de la comunicare. Împotriva hotărârilor Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de acordare a brevetului de invenţie, se pot face cereri de revocare în termen de 6 luni de la data publicării menţiunii hotărârii de acordare.
Contestaţia sau cererea de revocare va fi soluţionată în termen de 3 luni de la înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, de către o comisie de reexaminare din Departamentul de apeluri. Comisia de reexaminare este un organ cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale. Şedinţa de soluţionare a contestaţiei sau a cererii de revocare se desfăşoară cu ascultarea părţilor. În principiu, şedinţele de audiere sunt publice. După încheierea deliberărilor, preşedintele rezumă opţiunile posibile în legătură cu hotărârea şi le supune la vot, care este exprimat în prezenţa tuturor membrilor
2. Mijloace de drept civil
Litigiile privind încălcarea drepturilor asupra invenţiilor se judecă de către instanţele de drept comun. În conformitate cu art. 62, alin. 1 al Legii 64 din 1991, litigiile date în competenţa instanţelor judecătoreşti privesc următoarele: calitatea de inventator; de titular de brevet; drepturile născute din brevetul de invenţie; drepturile patrimoniale ale inventatorului rezultând din contractele de cesiune şi licenţă; executarea obligaţiei de informare şi asistenţă tehnică. Prin exercitarea acţiunii în justiţie se apără drepturile personal-nepatrimoniale şi patrimoniale asupra invenţiilor. Acţiunea civilă poate fi intentată de inventator ori de titularul brevetului de invenţie. Titularul dreptului încălcat are deschisă şi calea acţiunilor în răspundere civilă delictuală şi contractuală. Acţiunea civilă se soluţionează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
3. Mijloacele de drept penal
Drepturile privind invenţiile sunt apărate şi prin incriminarea unor fapte ca infracţiuni. Principalele reglementări în materie sunt consacrate de Legea privind brevetele de invenţie şi de Codul penal.
3.1 Însuşirea fără drept a calităţii de inventator
În conformitate cu art. 57 al Legii 64 din 1991, constituie infracţiune însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică, ce nu are nici un drept la calitatea de inventator. Participaţia penală este posibilă numai sub forma instigării şi complicităţii. Infracţiunea se realizează prin acţiunea de însuşire a calităţii de inventator. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, întrucât se acţionează fără drept.
3.2. Contrafacerea obiectului unui brevet de invenţie
În sensul Legii nr. 64 din 1991, constituie infracţiunea fabricarea, folosirea sau punerea în circulaţie, fără drept, a obiectului unui brevet de invenţie sau orice altă încălcarea a drepturilor conferite conform art. 33, alin.1, dacă aceste încălcări au fost săvârşite după data publicării cererii de brevet de invenţie.
Contrafacerea prin fabricare constă în reproducerea materială a unui obiect protejat sau utilizarea unui procedeu brevetat. Fără a fi necesară întrebuinţarea obiectului contrafăcut, actul fabricării trebuie să fie complet, adică să prezinte un caracter industrial.
Contrafacerea prin folosire constă în utilizarea sau întrebuinţarea obiectului invenţiei. Acţiunea de folosire este independentă de fabricare. Cel care utilizează obiectul contrafăcut va răspunde chiar dacă a fost fabricat de o altă persoană.
Contrafacerea prin punerea în circulaţie constă în vânzarea sau expunerea spre vânzare de obiecte contrafăcute.
Contrafacerea trebuie să fie săvârşită cu intenţie. Datorită regimului de publicitate care se aplică invenţiilor brevetate, intenţia este prezumată până la proba contrară. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Dacă drepturile privind invenţia au fost transferate altor persoane, beneficiarul unei licenţe, spre deosebire de cesionar, nu poate exercita acţiunea în contrafacere.
3.3. Divulgarea datelor privind cererile de brevet
Potrivit art. 61 al Legii 64 din 1991, constituie infracţiune divulgarea, de către personalul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile, a datelor cuprinse în cererile de brevet, până la publicarea lor. Existenţa acestei infracţiuni presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: să fie depusă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci o cerere de brevet de invenţie, care să producă efectele unui depozit naţional reglementar; divulgarea materialelor care formează obiectul examinării să se facă în perioada cuprinsă între data depunerii şi data publicării cererii de brevet; datele cuprinse în cererea de brevet să fie confidenţiale.
Infracţiunea de divulgare se comite cu intenţie directă sau indirectă. Fapta divulgării se comite fără acordul inventatorului ori succesorului său în drepturi.
3.4. Concurenţa neloială
Faptele de concurenţă neloială sunt sancţionate de către Codul penal şi Legea privind combaterea concurenţei neloiale. Potrivit art. 301 din Codul penal, reprezintă infracţiune aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţie, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari. În conformitate cu art. 5, alin. 1, lit. g din Legea nr. 11din1991 privind combaterea concurenţei neloiale, constituie infracţiune de concurenţă neloială producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţie, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.
Existenţa infracţiunii de concurenţă neloială presupune întrunirea a două cerinţe esenţiale. Menţiunile aplicate trebuie să privească brevetele de invenţie şi să fie false, adică să nu corespundă realităţii. Infracţiunea de concurenţă neloială se săvârşeşte cu intenţie. Elementul intenţional se caracterizează prin scopul urmărit, inducerea în eroare a celorlalţi comercianţi şi a beneficiarilor. În situaţia în care fapta de concurenţă neloială cauzează daune patrimoniale sau morale, persoana prejudiciată este în drept să solicite despăgubiri.