Drept

1. Noţiunea de şomer

  În acord cu prevederile art. 5 pct. IV din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de munca, şomer este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1. a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare;
2. b) starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
3. c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare;
4. d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

 

2. Concepte utilizate de Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă
3. angajator este persoana juridică sau persoana fizică cu sediul, respectiv domiciliul, în România ori sucursala, filiala, agenţia, reprezentanţa din România a unei persoane juridice străine cu sediul în străinătate, autorizată potrivit legii, care încadrează forţă de muncă în condiţiile legii;
4. loc de muncă - cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu;

• persoană în căutarea unui loc de muncă - persoana care face demersuri pentru a-şi găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii;

1. şomer înregistrat - persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. IV şi se înregistrează la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege, în vederea obţinerii unui loc de muncă.
2. stagiu de cotizare - perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat;
3. asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj;

• indemnizaţie de şomaj - o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.

 

3. Beneficiarii sistemului asigurărilor pentru şomaj

   Art. 16 din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă prevede că beneficiari ai asigurărilor pentru şomaj sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situaţii:

1. au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV lit. c, respectiv nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
2. nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar;
3. ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
4. au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii;
5. cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii;
6. nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie.

  Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme (art. 48 alin. 1 din Legea nr. 76/2002).

 

4. Categorii de asiguraţi

  În acord cu dispoziţiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, asiguraţii în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt următoarele categorii de persoane fizice:

1. a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
2. b) cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;

   c)cetăţeni străini sau apatrizi care, în perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri, în condiţiile legii.   

  În sistemul asigurărilor pentru şomaj, persoanele fizice pot fi asigurate obligatoriu sau facultativ.

A). Potrivit   art. 19 din Legea nr. 76/2002, în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

1. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;
2. b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;
3. c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
4. d) militarii angajaţi pe bază de contract;
5. e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
6. f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a-e.

  Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea pesoanele prevăzute la art. 19 sunt obligaţi să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura acestora, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

  Termenul de depunere a declaraţiei lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj constituie şi termen de plată (art. 31 alin. 1 din Legea nr. 76/2002). În caz de neplată a contribuţiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, se aplică reglementările legale privind executarea creanţelor bugetare.

  Conform art. 26 din Legea nr. 76/2002 coroborat cu art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 2%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii. Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale dispune că de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 1 ianuarie 2007,  cota contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj de către angajatorii care au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare, în cotă de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale. Art. 3 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale prevede că diminuarea cotei de contribuţie, prevăzută la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 200/2006, nu se aplică contribuţiei datorate de către angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă următoarelor categorii de persoane asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru şomaj: 

1. a) funcţionari publici şi alte categorii persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului administrativ de numire;
2. b) persoane care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;
3. c) soldaţi şi gradaţi voluntari;
4. d) persoane care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
5. e) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a - d sau la art. 1 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, respectiv nu au calitatea de salariaţii încadraţi în temeiul unui contract individual de muncă încheiat pentru normă întreagă sau cu timp parţial sau a unui contract de muncă la domiciliu, de muncă temporară sau de ucenicie la locul de muncă, indiferent de durata acestora.

     Şi asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi, corelativ, dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 1%, aplicată asupra salariului de bază lunar brut, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. a - d sau, după caz, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. e, asupra veniturilor brute lunare realizate. Aceste prevederi nu se aplică pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19, sunt suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile.

   B). Asigurările facultative:

  Conform art. 20 din Legea nr. 76/2002, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, pe baza unui contract de asigurare, următoarele persoane:

1. a) asociat unic, asociaţi;
2. b) administratori care au încheiat contracte potrivit legii;
3. c) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
4. d) membri ai asociaţiei familiale;
5. e) cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii;
6. f) alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a - e.

  Persoanele asigurate în mod facultativ pot încheia contract de asigurare pentru şomaj cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au cel puţin vârsta de 18 ani şi sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (art. 22 alin. 1 din Legea nr. 76/2002).

  Venitul lunar pentru care persoanele prevăzute la art. 20 se asigură  în mod facultativ nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

  Persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj, prevăzute la art. 20 din Legea nr. 76/2002, au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 3,25%, aplicată asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj (conform art. 28 din Legea nr. 76/2002 coroborat cu art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007).

 

5. Indemnizaţia de şomaj

5.1. Noţiune

   Indemnizaţia de şomaj reprezintă o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi nu s-au putut încadra în muncă.

  Indemnizaţia de şomaj se acordă şomerilor la cerere, pe perioade stabilite diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

1. a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
2. b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
3. c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

 

5.2. Persoane care beneficiază de indemnizaţia de şomaj

  Potrivit art. 17 alin. 1, în vederea stabilirii dreptului de indemnizaţie de şomaj, şomerii prevăzuţi la art. 16 lit. a, adică cei care nu au un loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare,  sunt persoanele care se pot găsi în una dintre următoarele situaţii:

1. a) le-a încetat contractul individual de muncă sau contractul de muncă temporară din motive neimputabile lor;
2. b) le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
3. c) le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi sau aleşi, dacă anterior nu au fost încadraţi în muncă sau dacă reluarea activităţii nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului;
4. d) a expirat durata pentru care militarii au fost angajaţi pe bază de contract sau li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor;
5. e) le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
6. f) au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată ce li

s-ar fi cuvenit potrivit legii;

1. g) au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă;
2. h) le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii
3. j) reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
4. k) le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv pe baza convenţiei civile.

   Potrivit art. 17 alin. 2, au dreptul la indemnizaţia de şomaj şi persoane asimilate şomerilor, respectiv cele care nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

1. a) sunt absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
2. b) sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
3. c) sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.

 

5.3. Persoane care nu beneficiază de indemnizaţia de şomaj

 A). Conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

  Art. 44 lit. d prevede că în caz de refuz  nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului studiilor într-un loc de muncă situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu intervine încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor.

   B). Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj absolvenţii care, la data solicitării dreptului, urmează o formă de învăţământ.

 

5.4. Condiţii pentru naşterea dreptului la indemnizaţia de şomaj

A). Condiţii care trebuie îndeplinite de către şomeri:

  Potrivit art. 34 alin. 1, şomerii prevăzuţi la art. 17 alin. 1 beneficiază de indemnizaţie de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
2. b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
3. c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii;
4. d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

  La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. 1 lit. a, nu se iau în calcul:

1. a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile;
2. b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. g (adică cei care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă şi nu au reuşit să se încadreze în muncă);
3. c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. h (adică cei cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii);
4. d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depăşeşte 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 lit. j (adică cei pentru care reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora).

    Constituie stagiu de cotizare perioadele în care angajaţii sau, după caz, angajatorii au plătit contribuţii de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

  Drepturile cuvenite în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

  Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţiile datorită unor situaţii de forţă majoră.

 

   B). Condiţii care trebuie îndeplinite de către persoanele asimilate şomerilor:

    Potrivit art. 34 alin. 3, persoanele asimilate şomerilor beneficiază de indemnizaţii de şomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1. a) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul;
2. b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj;
3. c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii.

  Pentru persoanele care au avut raporturile de muncă sau de serviciu suspendate, cu excepţia suspendării pentru incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile, stagiul minim de cotizare se realizează prin cumularea perioadei de asigurare realizată înainte de suspendare cu perioada de asigurare realizată după reluarea activităţii.

 

6. Cuantumul indemnizaţiei de şomaj

   Conform art. 39 alin. 2, indemnizaţia de şomaj este o sumă acordată lunar şi în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

1. a) 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
2. b) suma prevăzută la lit. a la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare.

   Conform alin. 3 al aceluiaşi articol, cotele procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare sunt:

1. a) 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
2. b) 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
3. c) 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
4. d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.

  Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, prevăzute la art. 39 alin. 2 lit. b, se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru şomaj.

  În ceea ce priveşte persoanele asimilate şomerilor, indemnizaţia de şomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni şi este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare.  

  Indemnizaţia de şomaj se plăteşte titularului ori mandatarului acestuia stabilit prin procură specială (art. 125 din Legea nr. 76/2002).

  Cererile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj precum şi toate actele procedurale în legătură cu stabilirea acestui drept sunt scutite de orice fel de taxă de timbru.

  Indemnizaţia de şomaj se reactualizează ori de câte ori se modifică salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

 

7. Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomaj

   Art. 41 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 stabileşte că persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj au următoarele obligaţii:

1. a) să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
2. b) să comunice în termen de 3 zile agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;
3. c) să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate;
4. d) să caute activ un loc de muncă.

  De asemenea, şi angajatorii care au încadrat în muncă, conform legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţii de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care aceştia au fost înregistraţi. Această obligaţie revine şi caselor teritoriale de pensii care au stabilit şi au pus în plată pensiile cuvenite beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj.

 

8. Suspendarea plăţii indemnizaţiei de şomaj

  Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc, în condiţiile prevăzute de art. 45 alin. 1,  după cum urmează:

1. a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
2. b) pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare;
3. c) la data încadrării în muncă, conform legii, pe o perioadă de cel mult 12 luni;
4. d) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;
5. e) pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;
6. f) la data pensionării pentru invaliditate;
7. g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap;
8. h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale;
9. i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii, potrivit legii.

    Repunerea în plată, după suspendarea pentru neîndeplinirea obligaţiei  de a se prezenta lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenţia pentru ocuparea forţei de se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării.

 Repunerea în plată, după suspendarea în celelalte cazuri se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care a condus la suspendare.

 

9. Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj

    Art. 44 dispune că încetarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj acordate beneficiarilor are loc după cum urmează:

1. a) la data încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
2. b) la data când realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
3. c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
4. d) la data refuzului nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului studiilor într-un loc de muncă situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu;
5. e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi de formare profesională sau la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
6. f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;
7. g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, de la data solicitării pensiei anticipate sau la data când pensia de invaliditate devine nerevizuibilă;
8. h) la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;
9. i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni ;
10. j) în cazul decesului beneficiarului;
11. k) la expirarea termenelor de 60 de zile calendaristice, respectiv 30 de zile calendaristice prevăzute pentru depunerea cererii în vederea reluării plăţii indemnizaţiei de şomaj, după suspendare;
12. l) la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. 1 şi la art. 40 alin. 1, respectiv la expirarea perioadelor pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj;
13. m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor, prevăzute la art. 17 alin. 2 lit. a şi b, respectiv în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ în vârstă de minimum 16 ani şi absolvenţilor şcolilor speciale pentru persoanele cu handicap.

 

10. Recuperarea sumelor plătite fără temei legal

   Sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizaţie de şomaj, precum şi debitele create în condiţiile legii se recuperează de la persoanele care le-au primit în mod necuvenit, pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, care constituie titluri executorii (art. 47 alin. 1).

  Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie de şomaj se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie legal.

  Sumele rămase nerecuperate de la beneficiarii decedaţi nu se mai urmăresc.  

 

11. Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor
    în căutarea unui loc de muncă

   Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are ca atribuţie şi crearea unui mediu corespunzător creşterii şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în principal, prin:

1. a) informarea şi consilierea profesională;
2. b) medierea muncii;
3. c) formarea profesională;
4. d) consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri;
5. e) completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;
6. f) stimularea mobilităţii forţei de muncă.

   Nu toate aceste probleme fac parte din dreptul securităţii sociale, însă având în vedere faptul că se află în strânsă corelaţie cu regimul juridic aplicabil şomerilor în cele ce urmează  le vom prezenta concis.

  Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se poate realiza de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi prin promovarea unor programe speciale în parteneriat cu alte persoane juridice de drept public sau privat.

  Măsurile care vizează creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prevăzute la alin. 1 lit. a - d se pot realiza şi contra cost de către furnizori de servicii din sectorul public sau privat acreditaţi şi/sau autorizaţi în condiţiile legii.  

 

11.1. Informarea şi consilierea profesională

   Art. 58 alin. 1 dispune că informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă care au ca scop:

1. a) furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor;
2. b) evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale;
3. c) dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;
4. d) instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.

  Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă contracte, în condiţiile legii.

 

   11.2. Medierea muncii

   Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu (art. 59 alin. 1  din Legea nr. 76/2002).

   Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori şi a le face cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă.

   Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi constau în:

1. a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă;
2. b) mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
3. c) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.

   În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere.

  Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj în condiţiile legale, participarea la serviciile de mediere la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi este obligatorie.

  Şomerii care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să depună o cerere la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni.

  De servicii de mediere gratuite beneficiază, la cerere, şi persoanele prevăzute la art. 16 lit. c - f.

  Medierea muncii se poate realiza şi contra cost de către furnizori de servicii specializate, din sectorul public sau privat, acreditaţi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

 

11.3. Formarea profesională    

  Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.       

  Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională elaborat anual de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

    Persoanele care nu au un loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată; persoanele care nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar;  cele care au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii; cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii; persoanele care nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie precum şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri lunare mai mici decât indemnizaţia de şomaj şi care sunt înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă beneficiază în mod gratuit de servicii de formare profesională, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă

  Serviciile de formare profesională se asigură gratuit, la cererea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului sau la cererea angajatorului şi pentru persoanele aflate în următoarele situaţii:

1. a) au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;
2. b) au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar;
3. c) au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă după pensionarea pentru invaliditate.

   Aceste prevederi se aplică în cazul în care cererea este formulată în termen de 12 luni de la data reluării activităţii persoanelor, o singură dată pentru fiecare situaţie.

 

  11.4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri

  Consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă (art. 71 alin. 1 din Legea nr. 76/2002).

  Serviciile pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de firme private, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii.

    Aceste servicii se acordă gratuit:

1. persoanelor prevăzute la art. 16, respectiv cele care nu au un loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată; nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului militar; ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia; au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională, conform legii; cetăţeni străini sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România, conform legii; nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenţie, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care se află în căutarea unui loc de muncă;
2. persoanelor care au calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor pentru şomaj, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care au calitatea de asigurat;
3. studenţilor care solicită acordarea de credite cu dobândă avantajoasă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi.

 

   11.5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor

  Persoanele prevăzute la art. 17 alin. 1 şi alin. 2 lit. c cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se angajează pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, şi, ca urmare a angajării, le încetează plata indemnizaţiei de şomaj beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj, de o sumă lunară, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită şi, după caz, reactualizată conform legii (art. 72 alin. 1).

  Pot beneficia de această sumă lunară, cei care se angajează în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, dar numai cu program normal de muncă, conform prevederilor legale în vigoare, aşadar fiind exclus un program de lucru cu timp parţial.

  Nu beneficiază de această sumă persoanele care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani precum şi persoanele pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată ca urmare a încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează ca urmare a încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

  Aceste persoane beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se încadrează la un alt angajator.

    Absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi absolvenţii şcolilor speciale, în vârstă de minimum 16 ani, înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în situaţia în care se angajează cu program normal de lucru, pentru o perioadă mai mare de 12 luni beneficiază din bugetul asigurărilor pentru şomaj de o primă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la data încadrării (art. 73¹ alin. 1).

     Şi în acest caz, pot beneficia de această primă lunară doar cei care se angajează în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, dar numai cu program normal de muncă, conform prevederilor legale în vigoare.

   Absolvenţii cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţie de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a indemnizaţiei, cu program normal de lucru, beneficiază din bugetul asigurărilor pentru şomaj de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul în condiţiile legii până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi angajat (art. 73¹ alin. 2).

  Aceste drepturi se acordă absolvenţilor care îşi menţin raporturile de muncă sau de serviciu pentru o perioadă de cel puţin 12 luni de la data angajării.

    Nu beneficiază de aceste facilităţi:

1. a) absolvenţii care la data absolvirii studiilor aveau raporturi de muncă sau de serviciu;
2. b) absolvenţii care se încadrează la angajatori cu care au fost în raporturi de muncă sau de serviciu în ultimii 2 ani;
3. c) absolvenţii care la data solicitării dreptului urmează o formă de învăţământ;

d)absolvenţii instituţiilor de învăţământ faţă de care angajatorii au obligaţia legală de a-i încadra în muncă;

e)absolvenţii pentru care plata indemnizaţiei de şomaj a fost suspendată ca urmare a încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, iar ulterior, ca urmare a schimbării duratei contractului individual de muncă, plata indemnizaţiei de şomaj încetează ca urmare a încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

 

  11.6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă     

   Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează în muncă într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil beneficiază de o primă de încadrare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe ţară garantate în plată (art. 72 alin. 1).

  Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează în muncă într-o altă localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.

  Conform art. 76 din Legea nr. 76/2002, angajaţii, care au primit anumite sume de bani din bugetul asigurărilor pentru şomaj au obligaţia de a restitui integral sumele primite, în situaţia în care raporturile de muncă le încetează într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă în temeiul următoarelor prevederi:

• 55 lit. b din Codul muncii (încetarea contractului individual de muncă ca urmare a convenţiei părţilor, la data convenită de acestea);
• 56 lit. g din Codul muncii (încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmarea a condamnării penale la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşt);
• 56 lit. i din Codul muncii (încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau unei funcţii, ca măsură de siguranţă sau pedeapsă complimentară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia);
• 61 lit. a din Codul muncii (încetarea contractului individual de muncă în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară);
• 79 din Codul muncii (demisia);
• 61 lit. b din Codul muncii (încetarea contractului individual de muncă în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală), dacă au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă.

   În legătură cu cele arătate trebuie evidenţiat că, potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2002, dacă raportul de muncă încetează potrivit art. 61 lit. b, angajaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj numai dacă există o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă; este firească o asemenea reglementare, deoarece, în timp ce măsura concedierii în temeiul art. 61 lit. b din Codul muncii nu are la bază culpa salariatului, ci pur şi simplu absenţa sa de la lucru, obligaţia de restituire intervine numai dacă există culpă, respectiv o hotărâre judecătorească definitivă.

   Între cazurile în care salariaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj nu figurează şi ipoteza prevăzută de art. 56 lit. e din Codul muncii, potrivit căreia contractul individual de muncă încetează de drept „ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă”, în condiţiile în care cauza nulităţii ar putea fi însăţi fapta culpabilă a salariatului. 

  De asemenea, între cazurile în care salariaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite din bugetul asigurărilor pentru şomaj nu se reţin prevederile art. 61 lit. d din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea „în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.”

   Prin urmare, se subliniază că nu se reţine culpa salariatului dacă este concediat pentru necorespundere profesională, aşa cum s-a arătat deja în doctrina juridică.

 

12. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor

    Conform art. 77 din Legea nr. 76/2002, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se realizează prin:

1. subvenţionarea locurilor de muncă;
2. acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;
3. acordarea unor facilităţi.

 

   12.1. Subvenţionarea locurilor de muncă

  Subvenţiile se acordă, la solicitarea autorităţilor publice locale, angajatorilor cărora li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare privind achiziţiile publice pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru fiecare persoană încadrată, din rândul şomerilor în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată de cel mult 12 luni.

  Cuantumul lunar al subvenţiei acordate este:

1. în perioada 1 aprilie - 31 octombrie, 70% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
2. în perioada 1 noiembrie - 31 martie, un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, la care se adaugă contribuţiile de asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.

  Art. 80 alin. 1 stabileşte că angajatorii, care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ, sunt scutiţi pe o perioadă de 12 luni de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă absolvenţilor încadraţi şi primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent:

1. a) 1 salariu de bază minim brut de ţară garantat în plată, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii;
2. b) 1,2 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal;
3. 1,5 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.

   În sensul Legii nr. 76/2002, prin absolvent al unei instituţii de învăţământ se înţelege persoana care a obţinut o diplomă sau un certificat de studii, în condiţiile legii, în una dintre instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, special, liceal, postliceal sau superior, de stat ori particular, autorizat sau acreditat în condiţiile legii (art. 82).

  Absolvenţii pot fi încadraţi în condiţiile arătate, o singură dată pentru fiecare formă de învăţământ, în termen de 12 luni de la data absolvirii studiilor.    

  Aceste facilităţi se acordă doar dacă se încheie un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, cu timp de lucru integral sau parţial, legea nefăcând distincţie.

  Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap primesc lunar, pentru fiecare absolvent, sumele menţionate pe o perioadă de 18 luni (art. 80 alin. 2).

  Nu beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 80 alin. 1 şi 2 angajatorii care au obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ.

 Încadrarea în muncă pe o perioadă nedeterminată a absolvenţilor se va face numai pe posturi vacante (art. 53 alin. 1 din Normele metodologice). Nu sunt considerate posturi vacante cele care au fost reînfiinţate după mai puţin de 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu pe motivul reducerii personalului (art. 53 alin. 2 din Normele metodologice).

 Suma lunară se acordă angajatorilor proporţional cu timpul efectiv lucrat de absolvenţi în luna respectivă.

  Măsurile de stimulare prevăzute nu se acordă pe perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.

  Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile arătate sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii (art. 83 alin. 1).

   Dacă după îndeplinirea obligaţii, angajatorii menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane şi virate, conform legii.

   Ajutorul financiar poate fi acordat pe o perioadă de cel mult 2 ani.       Angajatorii, conform art. 83 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, în condiţiile în care nu menţin, fără motivaţie obiectivă, raporturile de muncă ale persoanelor încadrate timp de cel puţin 3 ani de la data încheierii, sunt obligaţi să restituie sumele încasate din bugetul asigurărilor pentru şomaj plus dobânda Băncii Naţionale a României, dacă respectivul contract individual de muncă a încetat din următoarele motive:

• 55 lit. b din Codul Muncii (încetarea contractului individual de muncă ca urmare a convenţiei părţilor, la data convenită de acestea);
• 56 lit. c din Codul Muncii;
• 56 lit. e din Codul Muncii (încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă)
• 56 lit. f din Codul Muncii (încetarea de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare);
• 65 din Codul Muncii (încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia).

   În legătură cu obligaţia de restituire a angajatorului nu se ridică probleme, deoarece acesta este obligat să restituie în toate cazurile posibile.

  Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale sunt scutiţi pe o perioadă de 12 luni de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, şi primesc lunar pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani (art. 85 alin. 1).

  De facilităţile prevăzute, cu excepţia contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj datorată de angajator pentru persoanele respective beneficiază şi angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani, deşi nu au obligaţia legală de a  încadra astfel de persoane (art. 85 alin. 2).

 Facilităţile prevăzute de art. 85 din Legea nr. 76/2002 sunt acordate doar angajatorilor care încadrează pe baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată.

  Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor precizate de art. 85 alin. 1 şi 2, anterior termenului de 2 ani sunt obligaţi să restituie în totalitate agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României dacă încetarea acestora a avut loc în temeiul art. 55 lit. b, e, f, art. 65 din Codul muncii.

  Angajatorii care încadrează în muncă şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limită de vârstă beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condiţiilor respective, de o sumă egală cu un salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj (art. 85 alin. 5).

 Trebuie precizat faptul că nu beneficiază de facilităţile prevăzute la  la art. 85 alin. 1, 2 şi 5 din Legea nr. 19/2000 angajatorii care în ultimii 2 ani au fost în raporturi de muncă sau de serviciu cu persoanele angajate din categoriile menţionate.

 

12. 2. Acordarea de credite în condiţii avantajoase

   Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii avantajoase (art. 86 alin. 1).

  Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile art. 86, beneficiază de reducere la plata contribuţiei numai pentru şomerii încadraţi peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou-create (art. 94 alin. 1).

  Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi create, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie de maximum 6 luni şi, respectiv, un an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă de 50% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României.

  În judeţele în care rata medie anuală a şomajului s-a situat peste rata medie anuală a şomajului pe ţară, comunicată de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o dobândă de 25% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României.

  Beneficiază de credite, în condiţiile legii, cu dobânda prevăzută şi persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată şi urmează studiile la cursuri de zi la o instituţie de învăţământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condiţiile legii.  Creditele se acordă studenţilor care înfiinţează sau dezvoltă, individual sau împreună cu alţi studenţi care îndeplinesc condiţiile legale, întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care desfăşoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoană fizică autorizată.

  Beneficiarii de aceste credite trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. a) să aibă cel mult 249 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu;
2. b) activitatea de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism;
3. c) pe cel puţin 60% din numărul locurilor de muncă nou-create prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii ori de unităţi cooperatiste să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă;
4. d) personalul încadrat în condiţiile prevăzute la lit. c să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani;
5. e) locurile de muncă avute în vedere la acordarea de credite să nu fie locurile de muncă vacante, rezultate în urma încetării raporturilor de muncă a unor angajaţi în ultimele 12 luni premergătoare încheierii contractului de creditare.

   Pentru acordarea creditelor în condiţii avantajoase sau a fondurilor nerambursabile, contribuţia beneficiarului trebuie să fie de cel puţin 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus.

    Beneficiarii de credite sau de fonduri nerambursabile au obligaţia de a menţine locurile de muncă nou-create pentru o perioadă minimă de 5 ani.