Drept

Potrivit Codului comercial român subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii, cât şi necomercianţii.

 Codul comercial român are la baza sistemul obiectiv. Reglementarea sa se aplică oricărei persoane care săvârşeşte anumite fapte de comerţ obiective reglementare de art. 3C. com., indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitate de comerciant.

Dacă săvârşirea faptelor de comerţ are un caracter profesional, persoana în cauză devine comerciant (art. 7 C. com). Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele şi operaţiunile efectuate de această persoană sunt prezumate a fi comerciale (art. 4C. com).

Dacă însă săvârşirea faptelor de comerţ obiective de către o persoana are caracter accidental, raportul juridic care se naşte este supus legilor comerciale, dar persoana care le-a săvârşit păstrează calitatea de necomerciant (art 9C com).

Situaţia este aceeaşi si in cazul in care actul este încheiat este fapta de comerţ  numai pentru una din părţile actului juridic, iar pentru cealaltă parte este act juridic civil; actul juridic va fi supus legilor comerciale, fără ca prin aceasta persoana pentru care actul nu este fapta de comerţ să devină comerciant (art 56 C com.).

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii, cat si necomercianţii, totuşi, in principal, activitatea comerciala se realizează de către comercianţi. Aceasta realitate îl îndreptăţea pe ilustrul comercialist I. L. Georgescu sa afirme: „comerciantul este cel mai de seama actor al vieţii economice si juridice”.

Având in vedere rolul comercianţilor in activitatea comercială, Codul comercial precizează noţiunea de comerciant si reglementează statutul juridic al comercianţilor.

Comercianţii persoane fizice. Persoanele fizice au calitatea de comerciant dacă săvârşesc fapte de comerţ cu caracter profesional.

În concepţia Codului comercial, comerciantul persoană fizică este definit nu prin apartenenţa sa la un anumit grup profesional, ci prin actele şi operaţiunile, adică prin faptele de comerţ pe care le săvârşeşte în mod profesional.

De remarcat că persoana fizică are calitatea de comerciant, atât în cazul când săvârşeşte fapte de comerţ cu caracter profesional în mod independent, cât şi în cazul când realizează această activitate în cadrul unei asociaţii familiale, în condiţiile Legii 300/2004, sau al unei societăţi în participaţiune, în condiţiile art. 251 C. com.

Societăţile comerciale. în privinţa societăţilor comerciale, Codul comerci­al se mulţumeşte să precizeze că ele au calitatea de comerciant. într-adevăr, prin însuşi obiectul lor comercial, societăţile comerciale sunt recunoscute în calitate de comerciant.

în concepţia Codului comercial, prin societăţi comerciale trebuie să înţelegem, atât societăţile comerciale constituite în condiţiile Legii nr. 31/1990, cât şi socie­tăţile comerciale cu capital de stat înfiinţate în temeiul Legii nr. 15/1990.

Regiile autonome. Aceste entităţi au luat fiinţă prin reorganizarea uni­tăţilor economice de stat, în temeiul Legii nr. 15/1990.

Regiile autonome desfăşoară o activitate comparabilă cu cea a societăţilor co­merciale. Ele sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune econo­mică şi autonomie financiară.

Organizaţiile cooperatiste. Potrivit legilor lor organice, organizaţiile coo­peratiste desfăşoară o activitate de producere şi desfacere de mărfuri şi prestări de servicii. Organizaţiile cooperatiste îşi desfăşoară activitatea pe baza princi­piilor gestiunii economice şi beneficiază de personalitate juridică.

Micii comercianţi. Art. 34 C. com prevede că dispoziţiile Codului co­mercial privind registrele comerciale nu se aplică colportorilor, comercianţilor care fac micul trafic ambulant, cărăuşilor sau acelora al căror comerţ nu iese din cercul unei profesiuni manuale.

Pornind de la aceste dispoziţii legale, unii autori au considerat că legea ar con­sacra o categorie a micilor comercianţi, distinctă de cea a marilor comercianţi.

Pe bună dreptate s-a arătat că, în concepţia Codului comercial, volumul ope­raţiunilor comerciale nu are relevanţă asupra regimului juridic al comercianţilor. în realitate, dispoziţiile art. 34 C. com nu fac altceva decât să scutească pe co­mercianţii care desfăşoară activităţile menţionate de îndeplinirea unei obligaţii profesionale, aceea de a ţine registrele comerciale. Această scutire este determi­nată de volumul redus al operaţiunilor comerciale şi este concepută ca o măsură de protecţie a unor comercianţi care, în general, nu au o pregătire adecvată pentru a ţine registrele comerciale cerute de lege.