Drept

     Art. 44 C.p. prevede: "Nu constitue infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita in starea de legitima aparare."

     Conditiile legitimei aparari, conform art. 44 C.p., sunt pe de-o parte privitoare la atac si pe de alta privitoare la aparare.

     Conditiile atacului:

1) Sa fie material, direct, imediat si injust.

2) Sa fie indrepata impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau impotriva unui interes public.

3) Sa puna in pericol grav valorile socilale ocrotite.

1. a) Atacul sa fie material: aceasta conditie este indeplinita cand in relizarea atacului se foloseste forta fizica ori instrumente, mijloace care sunt in masura sa produca o modificare fizica a valorilor ocrotite. Un atac verbal nu da dreptul unei riposte legitime.
2. b) Atacul sa fie direct: acesta este direct cand se indreapta si creaza un pericol nemijlocit pt. valoarea sociala ocrotita.
3. c) Atacul sa fie imediat: este imediat atunci cand pricolul pe care il reprezinta valoarea s-a ivit, este actual sau pe cale sa se iveasca (pericol iminent). Deci atacul este imediat atunci cand este dezlantuit sau este pe cale sa se dezlantuie. Dupa consumarea atacului, apararea nu mai este legitima, deoarece nu se mai desfasoara impotriva unui atac imediat.
4. d) Atacul sa fie injust: adica sa nu aiba un temei legal in baza caruia se efectueaza. Atacul este just si nu poate da nastere unei legitime aparari daca consta dintr-o activitate prevazuta sau permisa de lege. Ex: arestarea unei persoane pe baza mandatului de arestare.
5. Atacul sa fie indreptat impotriva persoanei care se apara, ori impotriva alteia sau impotriva unui interes obstesc. Drepturile acestor persoane pot privi: viata, integritatea coporala, sanatatea, libertatea, onoarea, averea.
6. Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul obstesc: caracterul grav al pericolului care ar ameninta valorile ocrotite se apreciaza in functie de intensitatea acestuia, de urmarile ireparabile ori greu de remediat care s-ar produce in cazul in care intervin. Ex: pierderea vietii, cauzarea unei vatamari coporale, distrugerea unor bunuri importante.

     Conditiile apararii:

1. Apararea se relizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala;
2. Apararea sa fie precedata de atac: are in vedere desfasurarea apararii dupa inceputul atacului cand acesta devine actual. Simpla presupunere ca agresorul va dezlantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima.
3. Apararea sa se indrepte impotriva agresorului pt. a inceta atacul si a salva valorile periclitate.
4. Apararea sa fie necesara pt. inlaturarea atacului: necesitatea apararii se apreciaza atat sub raportul intinderii in care aceasta poate fi facuta cat si sub raportul intensitatii.

Apararea este necesara cand are loc dupa ce atacul a devenit iminent sau actual si pana in momentul cand acesta a incetat prin dezarmarea agresorului, imobilizarea acestuia. Mai este necesara si atunci cand infractiunea s-a consumat, dar exista posibilitatea inlaturarii ori diminuarii efectelor. Ex: in cazul furtului atacul nu inceteaza prin luarea bunurilor, ci dureaza si in timpul cat hotul se indeparteaza cu lucrul furat, timp in care apararea este necesara pt. restabilirea situatiei anterioare.

Caracterul necesar al apararii trebuie analizat nu numai in raport cu gravitatea atacului ci si cu posibilitatile celui atacat sa il infrunte. Necesitatea actului de aparare nu presupune exclusivitatea acestuia.

5. Apararea sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul. Proportionalitatea dintre aparare si atac nu este de orin matematic si nu presupune echivalenta mijoacelor, ci are in vedere respectatrea unei echivalente intre actul de aparare si cel de atac, astfel ca la atacul indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta doar cu o fapta de aparare ce priveste integritatea coporala a agresorului

     Depasirea limitelor legitimei aparari: are loc can apararea este vadit disproportionala fata de gravitatea atacului si de imprejurarile in care acesta a avut loc.

Poate constitui tot legitima aparare cand aceasta se intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei. Este asa numitul exces justificat. Determinarea starii de tulburare implica  cercetarea tuturor imprejurarilor in care s-a produs atacul, conditia psihofizica a celui ce face apararea. Daca nu vorbim de un exces jutificat, ci doar de o infractiune savarsita in circumstante atenuante (art. 73 lit. a C.p.), excesul de data asta este scuzabil.

     Prezumtia de aparare legitima: conform art. 44 alin. 2¹ C.p.: "ce instituie o prezumtie de aparare legitima pt. cel care savarseste faptapt. a respinge patrunderea fara drept a unei peroane prin violenta, viclenie, efractie, sau alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare."

 

STAREA DE NECESITATE

 

     Conform art. 45 C.p.: "Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pt. a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea coporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau de interes obstesc." Ex: spargerea unui zid, a unei incuietori pt. a salva o persoana imobolizata intr-o incapere.

     Conditiile in care o fapta este savarsita in starea de necesitate privesc pe de-o parte pericolul, iar pe de alta fapta savarsita pt. salvarea valorilor socilale.

     Conditii privitoare la pericol:

1. Pericolul sa fie iminent: adica sa fie pe cale sa se produca; acest lucru permite luarea unor masuri de salvare mai inainte ca el sa devina actual.
2. Pericolul iminent sa ameninte anumite valori sociale: viata, integritatea coporala, sanatatea peroanei, un bun important al acestuia ori un interes obstesc.
3. Pericolul sa fie invitabil: adica sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.

     Conditiile actiunii de salvare:

1. Sa se realizeze prin comiterea unei fapte prevazute de legea penala.
2. Actiunea de salvare prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala sa fi constituit sigurul mijloc de inlaturare a pericolului.
3. Prin actiunea de salvare sa ne se cauzeze urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat. Ex: nu va fi in stare de necesitate persoana care, pt. a salva de la inundatie gradina sa de legume, distruge un baraj de o valoare mai mare.
4. Fapta sa nu fie savarsita de catre sau pt. a salva o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul. Ex: pompierul nu poate invoca starea de necesitate in neindeplinirea ordinului de a localiza incendiul.

 

CONSTRANGEREA FIZICA SI CONSTRANGEREA MORALA

 

    Constrangerea fizica

     Este presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra unei alte persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala fiind in imposibilitatea fizica sa actioneze altfel. Ex: militarul sechestrat nu se poate prezenta la unitate.

Constrangerea fizica inlatura caracterul penal al faptei.

     Constrangerea morala

    Este presiunea exercitata prin amenintarea cu un pericol grav, pt. persoana faptuitorului ori a altuia si sub imperiul carei cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Ex: sub amenintarea cu pistolul functionarul intocmeste un act fals.

Constrangerea morala inlatura caracterul penal al faptei.

 

CAZUL FORTUIT

 

     Desemneaza situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta. Ex: un tractorist in timp ce ara cu tractorul, atinge cu plugul un obuz, ramas neexplodat in pamant in timpul razboiului, care explodeaza si raneste un muncitor agricol.

     Sursa imprejurarilor fortuite pot fi:

- fenomenele naturii (cutremure, furtuni, trasnete, alunecari de teren, etc.)

- tehnicizarea activitatilor umane (defectarea unui mecanism, uzura prematura a unei piese, etc.)

- conduita imprudenta a unei persoane (aparitia brusca in fata unui autovehicul in viteza)

- starea maladiva a unei persoane (epilepsie, lesin, atac de cord).

     Conditii de existenta:

- rezultatul sa fie consecinta intervetiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului;

- faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii care a produs rezultatul;

- fapta sa fie prevazuta de legea penala;

 

IRESPONSABILITATEA

 

     Este starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sa isi dea seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele.

     Iresponsabilitatea priveste incapacitatea psihica a persoanei ata sub aspect intelectiv cand acesta nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor ei cat si sub aspect volitiv cand nu-si poate determina sau dirija in mod normal vointa. Incapacitatea psihica se poate datora: unor anomalii care impiedica dezvoltarea facultatilor psihice (idiotenia, infantilism, cretinism, debilitate mintala), unor maladii neuropsihice (somn natural, somn hipnotic, lipotimie), unor tulburari psihice provocate prin intoxicatii (stari de inconstienta datorate consumului de alcool, substante stupefiante, alimente alterate, etc.)

     Iresponsabilitatea inlatura caracterul penal al faptei.

 

BETIA

 

     Reprezinta o stare psiho-fizica anormala datorata efectelor pe care le au asupra organismului si facultatilor psihice ale persoanei, anumite substante excitante sau narcotice consumate ori introduse in corpul sau.

     Betia poate fi: cauza care inlatura caracterul penal al unei fapte (art. 49 alin. 1 C.p.), circumstanta agravanta (art. 75 alin. 1 lit. e C.p.), circumstanta atenuanta sau agravanta (art. 49 alin. 2 C.p.)

     Betia poate fi cauza care inlatura caracterul penal al unei fapte, numai in cazul betiei accidentale. Ex: o persoana lucreaza intr-un mediu cu vapori de alcool si fara sa isi dea seama inhaleaza vapori si ajunge in statrea de betie.

 

MINORITATEA FAPTUITORULUI

 

     Art. 99 al. 1 C.p. prevede: "minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal", iar al. 2 spune: "minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant." De aici rezulta ca pt. minorul sub 14 ani se prezuma absolut ca nu are discernamant, iar cel cu varsta intre 14 si 16 ani prezumtia este relativa. Aceasta prezumtie se poate rasturna prin dovada ca la savarsirea faptei concrete a avut discernamant.

 

EROAREA DE FAPT

 

     Este reprezentarea gresita de catre cel care savarseste o fapta prevazuta de legea penala din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii. Aceasta are influenta asupra vinovatiei faptuitorului, putand chiar s-o inlature.

     Conditii (pt. a inlatura caracterul penal al faptei):

- sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala;

- in momentul savarsirii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut existenta unor stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei;

- starea, situatia sau imprejurarea care nu au fost cunoscute pot sa reprezinte un element constitutiv al infractiunii sau o circumstanta a acesteia;

     Nu va fi inlaturat caracterul penal al unei fapte cand eroarea poarta asupra indentitatii persoanei - in cazul unor infractiuni contra persoanei sau asupra obiectului material al infractiunii.