După natura lor sau după prevalenţa elementului personal ori al celui material, societăţile comerciale se împart în două categorii: societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri.
Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoaşterii şi încrederii reciproce, a calităţilor personale ale asociaţilor (intuitu personae). Fac parte din această categorie: societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă. Prototipul societăţii de persoane este societatea în nume colectiv.
Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de nevoile capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae). Intră în această categorie: societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni. Prototipul societăţii de capitaluri este considerat societatea pe acţiuni.
Deosebirile dintre cele două categorii de societăţi comerciale implică anumite consecinţe.
Întrucât în societăţile de persoane, factorul personal este preponderent, aportul asociaţilor poate fi nu numai în numerar ori în natură, ci şi în munca asociaţilor. În schimb, în societăţile de capitaluri, unde factorul personal este irelevant, aportul asociaţilor nu poate fi decât în numerar şi în natură, cu excluderea prestaţiilor în muncă.
Datorită rolului factorului personal, societăţile de persoane au un caracter "închis"; prin lege se instituie anumite condiţii restrictive de transmitere a părţilor de interes şi părţilor sociale. în schimb, irelevanţa calităţilor personale ale asociaţilor asigură societăţilor de capitaluri un caracter "deschis"; transmiterea acţiunilor este reglementată în condiţii extrem de favorabile.
Prevalenţa factorului personal în societăţile în nume colectiv şi în comandită simplă are unele consecinţe şi asupra dizolvării societăţii. Potrivit legii, aceste societăţi se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaţi, când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, afară de excepţiile prevăzute de lege (art. 224 din Legea nr. 31/1990). în societăţile de capitaluri, asemenea cauze sunt irelevante. Aceste societăţi se dizolvă numai dacă numărul acţionarilor s-a redus sub limita prevăzută de lege (cinci acţionari), indiferent de cauza reducerii numărului acţionarilor.
Din cele arătate a rezultat că societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din cele două categorii. Această formă de societate împrumută unele caractere, atât de la societăţile de persoane, cât şi de la societăţile de capitaluri.
Ca şi în cazul societăţilor de persoane, constituirea societăţii cu răspundere limitată se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor (intuitu personae). Acest fapt reclamă limitarea numărului asociaţilor (maximum 50 de asociaţi), precum şi condiţii restrictive privind transmiterea părţilor sociale.
În ce priveşte răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii, asociaţii răspund numai în limita aportului lor, ca şi în cazul societăţilor de capitaluri.
Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată. Aşa cum am arătat, răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită în raport de forma juridică a societăţii.
În societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.
În societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, asociaţii răspund până la concurenţa aportului lor.
În privinţa societăţii în comandită simplă sau pe acţiuni, răspunderea asociaţilor este diferită; asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţii comanditari numai în limita aportului lor.
Cum se poate observa, pentru obligaţiile societăţii, toţi asociaţii, indiferent de forma societăţii, răspund în limita aportului lor. Răspunderea asociaţilor în această limită echivalează, de fapt, cu răspunderea societăţii pentru obligaţiile sociale. Într-adevăr, societatea răspunde cu patrimoniul social, care este format din totalitatea aporturilor asociaţilor. Dar, în plus, asociaţii din societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societatea în comandită simplă sau pe acţiuni, răspund peste limita aportului lor, nelimitat şi solidar, cu patrimoniul propriu.