Drept

1. Dispoziţii generale

  Art. 60 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate a abrogat prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav cuprinse în art. 7, 26, 27, 35, art. 98 - 101, art. 103 - 125, art. 129 - 134 şi în art. 136 - 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

  Potrivit art. 1 alin. 1, persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate au dreptul, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:

1. sunt salariaţi sau funcţionari publici;
2. desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membri cooperatori;
3. beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.

   Art. 1 alin. 2 dispune că de aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 1, dar sunt:

1. a) asociaţi, comanditari sau acţionari;
2. b) administratori;
3. c) membri ai asociaţiei familiale;
4. d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
5. e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.

   Persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2, care au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor nevăzători, care se află în una dintre următoarele situaţii :

• sunt membri ai asociaţiei familiale;
• sau persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente.

  Concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate la care au dreptul asiguraţii sunt:

1. a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
2. b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
3. c) concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;
4. d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
5. e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

  Calculul şi plata acestor indemnizaţii se fac pe baza certificatului de concediu medical, document justificativ pentru plată, eliberat de medicul curant (art. 36 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 coroborat cu art. 16 alin. 1 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

   Medicul curant, prin reprezentantul său legal, încheie o convenţie privind eliberarea certificatelor de concedii medicale cu casa de asigurări de sănătate. Această convenţie se încheie cu o singură casă de asigurări de sănătate, respectiv cu cea în a cărei rază administrativ - teritorială îşi are sediul unitatea sanitară sau cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, respectiv Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, după caz.

   Certificatele de concediu medical se completează şi se eliberează la data la care se acordă consultaţia medicală, stabilindu-se numărul necesar de zile de concediu medical. Data de la care începe valabilitatea concediului medical poate fi ulterioară datei acordării numai în cazul certificatelor de concediu medical "în continuare".

   În situaţia imposibilităţii prezentării asiguratului la medic, se pot acorda certificate de concediu medical cu retroactivitate de 24 de ore.

   Certificatele de concediu medical se pot elibera şi la o dată ulterioară, numai pentru luna anterioară, pentru următoarele situaţii:

1. a) în caz de sarcină şi lăuzie (numai concediu medical pentru maternitate);
2. b) pentru perioada de internare în spital;
3. c) pentru aparat gipsat, numai de către medicul ortoped/chirurg;
4. d) situaţii pentru care este necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale peste 90 de zile.

   Medicul curant din spital eliberează certificatele de concediu medical numai la externarea pacientului, cu excepţia situaţiilor în care durata internării este mai mare de 30 de zile, caz în care certificatul de concediu medical va fi acordat lunar.  În situaţia în care certificatul de concediu medical se eliberează în data de 1 a lunii cu o durată de 31 de zile, medicul curant poate elibera certificatul de concediu medical pentru perioada 1-31 a lunii respective.

   În caz de urgenţe medico-chirurgicale neinternate, la camera de gardă a spitalului se pot elibera certificate de concediu medical, numai de către medicii de specialitate.

   Medicii sunt obligaţi să îndrume pacienţii către unitatea sanitară la care trebuie să se adreseze aceştia în vederea obţinerii în continuare a asistenţei medicale şi a certificatelor de concediu medical (art. 21 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

   Orice prelungire a unui concediu medical se efectuează pe un nou certificat de concediu medical.

   Plata indemnizaţiilor se face lunar de către:

1. angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru salariaţi, funcţionari publici, persoane care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţilor executive, legislative sau judecătoreşti pe durata mandatului precum şi pentru membri cooperatori;
2. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical;
3. casa de asigurări de sănătate, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical, pentru: asociaţi, comanditari sau acţionari; administratori; membri ai asociaţiei familiale; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006; femeile care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat din motive neimputabile lor.    

   Indemnizaţiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta.

   Indemnizaţiile cuvenite şi neachitate asiguratului decedat se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit până la data decesului.

  Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.

2. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii

   Începând cu data de 1 ianuarie 2007, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, este de 0,85% aplicată la fondul de salarii realizat sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit ori asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. e şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

  Conform art. 5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,  cota de contribuţie se datorează şi se achită de către:

1. angajatori pentru salariaţi, funcţionari publici, persoane care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţilor executive, legislative sau judecătoreşti precum şi pentru membri cooperatori;
2. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru şomeri;
3. persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, respectiv: asociaţii, comanditarii sau acţionarii; administratorii; membrii asociaţiei familiale; persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoanele care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006.

   Contribuţia de asigurări sociale se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale şi/sau a veniturilor de natură salarială.

  Persoanele juridice sau fizice prevăzute la art. 5 au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări de sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii; acestea au obligaţia să anunţe lunar casei de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuţiei.

  Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator au obligaţia de a depune la casele de asigurări de sănătate declaraţii privind evidenţa obligaţiilor de plată către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii (art. 6 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 coroborat cu art. 1 alin. 2 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). Declaraţia prevăzută se depune lunar, la data stabilită de casa de asigurări de sănătate, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.

   De asemenea, instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă) se asimilează angajatorului, având obligaţia să depună declaraţia privind evidenţa obligaţiilor de plată.

   Declaraţia privind evidenţa obligaţiilor de plată va fi însoţită, după caz, de declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor care au beneficiat de concediile şi indemnizaţiile reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

   Declaraţia privind evidenţa obligaţiilor de plată şi cea privind evidenţa nominală a asiguraţilor care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii se depun pe suport hârtie, cu semnăturile persoanelor autorizate şi cu ştampila angajatorului şi în format electronic, conform Metodologiei de transmitere pe cale electronică a declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii şi a obligaţiilor de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii.

   Persoanele prevăzute la art. 5 lit. a au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control ale caselor de asigurări de sănătate documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.    

   Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională şi se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituit în condiţiile legii, după caz.

   Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. 1 nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.

   Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2 nu poate depăşi plafonul a 12 salarii minime brute pe ţară garantate în plată.

1. Stagiul minim de cotizare

   Pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. a – d din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 (respectiv, concediile medicale şi indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii; concediile medicale şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale; concediile medicale şi indemnizaţiile pentru maternitate;  concediile medicale şi indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului bolnav)

trebuie îndeplinită condiţia stagiului minim de cotizare de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical,

  Concediul şi indemnizaţia de risc maternal, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. e, se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare (art. 31 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

  De asemenea, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA.

  Stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate se constituie din însumarea perioadelor:

1. pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator sau, după caz, de către asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru şomaj;
2. pentru care plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se suportă din alte surse;
3. pentru care, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 158/2005, plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a făcut din alte surse,

   Potrivit art. 8 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 coroborat cu art. 12 alin. 4 lit. a, b şi c din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate:

1. perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005;
2. perioadele în care asiguratul:
   • a beneficiat de pensie de invaliditate gradul III sau de pensie de invaliditate ca nevăzător şi este membru al unei asociaţii familiale sau este autorizat să desfăşoare activităţi independente;
   • a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora.

   Perioadele prevăzute se asimilează stagiului de cotizare numai dacă în aceste intervale asiguratul nu a realizat stagii de cotizare în înţelesul prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

   Art. 13 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 dispune că se consideră stagiu de cotizare şi situaţia în care, prin însumarea perioadelor ce constituie stagiul de cotizare din ultimele 12 luni anterioare producerii riscului, rezultă un număr de zile de stagiu de cotizare cel puţin egal cu numărul total de zile lucrătoare din ultimele 6 luni anterioare producerii riscului.

4. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

  Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă, conform art. 12 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului, după cum urmează:

1. de către angajator, din prima zi până în a 5 - a zi de incapacitate temporară de muncă;
2. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
3. a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;
4. b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul şomerilor, asociaţilor, comanditarilor, acţionarilor, administratorilor, membrilor asociaţilor familiale, persoanelor autorizate să desfăşoare activităţi independente.

  Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de îmbolnăvire.

  Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

  Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază după cum urmează:

1. a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu acordul Ministerului Sănătăţii;
2. b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;
3. c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;
4. d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

  Medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea principal invalidantă poate propune pensionarea de invaliditate dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă (art. 14 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea principal invalidantă poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii asiguratului în activitate. Medicul expert al asigurărilor sociale decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, reducerea programului de lucru, reluarea activităţii în raport de pregătirea profesională şi de aptitudini ori pensionarea de invaliditate.

   Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale împreună cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare (art. 14 alin. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

   În cazul în care medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de invaliditate, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se face până la sfârşitul lunii următoare celei în care s-a emis avizul, fără a se depăşi durata maximă de acordare a concediului, prevăzută de art. 14 alin. 4 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

   Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie reprogramate.

   Beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi asiguraţi, pensionarii care se află şi în una dintre situaţiile menţionate la art. 1 alin. 1 lit. A sau B precum şi pensionarii de invaliditate gradul III sau, după caz, pensionarii nevăzători, care se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. c şi d din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.   

   Pentru plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aferente concediilor medicale acordate cu întrerupere între ele, acestea se iau în considerare separat, durata lor nu se cumulează, iar plata se suportă conform art. 12 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

   În situaţia în care unui asigurat i se acordă în aceeaşi lună două sau mai multe concedii medicale pentru afecţiuni diferite, fără întrerupere între ele, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se calculează şi se plăteşte separat, iar plata se suportă conform art. 12 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 (conform art. 35 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 coroborat cu art. 37 alin. 1 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

   În situaţia în care unui asigurat i se acordă în aceeaşi lună două sau mai multe concedii medicale pentru aceeaşi afecţiune, fără întrerupere între ele, durata lor se cumulează, iar plata se suportă conform art. 12 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 (art. 37 alin. 2 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

  Indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, în acord cu prevederile art. 42 lit. a din Codul fiscal, sunt venituri impozabile.

5. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă

  În scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot beneficia de:

1. a) indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
2. b) concediu şi indemnizaţie pentru carantină;
3. c) tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.
4. a) Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordă asiguraţilor (respectiv, salariaţilor, funcţionarilor publici, celor care desfăşoară desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numiţi în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrilor cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti) care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă (art. 19 alin. 1).

  Indemnizaţia se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu, în una sau mai multe etape.

1. b) Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcţia de sănătate publică (art. 20 alin. 1). Certificatul de concediu medical pentru carantină se eliberează de medicul curant asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită în certificatul eliberat de organele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică (art. 41 alin. 2 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005). Dacă durata perioadei de carantină stabilită de organele de specialitate ale direcţiilor de sănătate publică depăşeşte 90 de zile nu este necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

   Indemnizaţia pentru carantină se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (art. 41 alin. 4

din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

1. c) În concordanţă cu prevederile 21 alin. 1, asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile consecutive beneficiază de tratament balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă, pe baza biletului de trimitere, în condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

     Tratamentul balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă se desfăşoară în conformitate cu prevederile programului individual de recuperare întocmit de medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcţie de natura, stadiul şi prognosticul bolii, structurat pe etape.

     În funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului, durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile şi se stabileşte de medicul curant.

   Programul individual de recuperare este obligatoriu şi se realizează în unităţi sanitare specializate aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

   După fiecare etapă prevăzută în programul individual de recuperare, asiguraţii sunt supuşi reexaminării medicale. În funcţie de rezultatele acesteia, medicul expert al asigurărilor sociale poate propune medicului curant actualizarea programului individual de recuperare sau, după caz, recomandă reluarea activităţii profesionale ori propune pensionarea de invaliditate.

   Plata indemnizaţiilor nu se cuvine pe perioadele în care asiguratul, din motive imputabile lui, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a urma şi de a respecta programul individual de recuperare.

  Controlul recomandărilor medicului specialist şi al programului individual de recuperare precum şi respectarea acestora de către asigurat se realizează de către organele specializate din structura CNAS, respectiv casele de asigurări de sănătate.

6. Concediul şi indemnizaţia de maternitate

   Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate.

  De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat din motive neimputabile lor. Faptul că pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora.

 Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere. Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.

   Concediul medical pentru maternitate se acordă numai pentru sarcină şi nu pentru afecţiunile care pot interveni pe parcursul sarcinii, fără legătură cu aceasta (art. 44 din  Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

   Certificatele de concediu medical pentru sarcină se eliberează pentru cel mult 30 de zile calendaristice de către medicul de familie sau de către medicul de specialitate obstetrică-ginecologie care ia gravida în evidenţă şi o urmăreşte pe parcursul sarcinii până la durata maximă prevăzută de lege (art. 45 alin. 1 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

   Certificatul de concediu medical pentru lăuzie se eliberează de medicul curant de specialitate obstetrică-ginecologie din unitatea sanitară unde a născut femeia sau de medicul de familie, pentru perioade de cel mult 30 de zile calendaristice. Prelungirea concediului medical pentru lăuzie până la durata maximă prevăzută de lege se face de medicul de familie care are în urmărire lăuza (art. 45 alin. 2 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

   În situaţia în care survine decesul mamei, la naştere sau imediat după aceasta, tatăl beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă, în condiţiile Legii concediului paternal nr. 210/1999, certificatul fiind eliberat de medicul de specialitate obstetrică-ginecologie din unitatea sanitară unde a născut femeia sau de medicul de familie, după ca (art. 46 din Norma de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

  Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6 - a de sarcină.

  Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi, conform art. 42 lit. a din Codul fiscal, nu este impozabilă.

  În situaţia copilului născut mort sau în situaţia în care acesta moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toată durata acestuia.   

1. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav

   Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani (art. 26 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).

  Beneficiază de indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, opţional, unul dintre părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare (art. 27 alin. 1). Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile cerute pentru acordarea acestora, şi asiguratul care, în condiţiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii în vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament.

  Persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiază de concedii medicale pentru îngrijirea copilului cu handicap care necesită internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani (art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap). De aceste drepturi beneficiază, la cerere, unul dintre părinţi, tutorele, persoanele care au adoptat un copil cu handicap sau cărora li s-au încredinţat copii cu handicap spre creştere şi educare ori în plasament familial, dacă sunt asiguraţi pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Aceste persoane beneficiază de drepturile repsctive în situaţia în care nu au în acelaşi timp şi calitatea de asistent personal.

  Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru persoanele cu handicap, după caz.

  Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant, iar după depăşirea termenului de 90 de zile, de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.  

1. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal

    Conform art. 2 lit. h din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96/2003, beneficiază de concediul de risc maternal salariata:

• gravidă care anunţă în scris angajatorului starea sa fiziologică de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;
• care a născut recent şi care şi-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită angajatorului în scris măsurile de protecţie, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;
• care alăptează şi care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens.

  Dacă, din motive justificate în mod obiectiv, angajatorul nu poate să îndeplinească obligaţia de a le modifica în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori, dacă nu este posibil, să le repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale, salariatele aflate într-una dintre situaţiile arătate mai sus au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:

1. a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, salariatele gravide;
2. b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele care au născut recent sau care alăptează, în cazul în care nu solicită concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 7 ani.

  Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Eliberarea certificatului medical se va face în condiţiile în care salariata s-a prezentat la consultaţiile prenatale şi postnatale, conform normelor Ministerului Sănătăţii.

   Pe durata concediului de risc maternal, se acordă o indemnizaţie de risc maternal care se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi care nu este supusă impozitului pe venit (art. 42 lit. a din Codul fiscal).

 Concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare.

9. Alte dispoziţii privind indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate

  A). În cazul în care angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia încetează prin divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege, indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, care s-au născut anterior ivirii acestor situaţii, se achită din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate.  Aceeaşi regulă se aplică şi în situaţia în care a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, a expirat termenul pentru care a fost exercitată funcţia publică ori a expirat mandatul în baza căruia s-a desfăşurat activitate în funcţii elective sau în funcţii numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti.

  Drepturile astfel achitate urmează a fi recuperate de către casele de asigurări de sănătate de la angajator.  

  B). Pentru persoana asigurată care se află în două sau mai multe situaţii prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. A şi B şi care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator. În această situaţie, primele două exemplare originale ale certificatului de concediu medical se prezintă spre calcul angajatorului la care asiguratul are venitul cel mai mare, iar la celălalt/ceilalţi angajator/angajatori se prezintă cele două exemplare în copii legalizate.

 C). Durata concediilor pentru tuberculoză, neoplazii precum şi a concediilor pentru sarcină, lăuzie şi îngrijirea copilului bolnav nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru celelalte afecţiuni

   D). Art. 41 prevede că plata indemnizaţiilor încetează începând cu ziua următoare celei în care:

1. a) beneficiarul a decedat;
2. b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiilor;
3. c) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România nu are încheiată convenţie de asigurări sociale;
4. d) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că indemnizaţiile se plătesc de către celălalt stat.

E).  Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Gvernului nr. 158/2005, cu excepţia contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorată de angajatori pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora.  Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii nu se datorează asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Gvernului nr. 158/2005, cu excepţia contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii, datorată de angajatori pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora şi, respectiv, a indemnizaţiilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

F). Perioadele în care asiguraţii, prevăzuţi la art. 1 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, beneficiază de indemnizaţiile prevăzute la art. 2 constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, pentru aceste indemnizaţii datorându-se contribuţia de asigurări sociale reglementată de prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat, care se achită bugetului asigurărilor sociale de stat.

G). Indemnizaţiile se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte. Plata acestor indemnizaţii  se poate face în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.

10. Recuperarea sumelor încasate necuvenit

   Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţii se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.

   Recuperarea acestor sume se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata acestor drepturi.

  Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor de asigurări de sănătate se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.

  Sumele nerecuperate din cauza decesului beneficiarilor nu se mai urmăresc.

   Sumele încasate necuvenit, cu titlu de indemnizaţii, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, inclusiv dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului. Aceste sume   nerecuperate din cauza decesului asiguraţilor, se recuperează de la moştenitori, în condiţiile dreptului comun.