Drept

Dizolvarea societăţii priveşte acele operaţiuni care declanşează acest proces şi asigură premisele lichidării patrimoniului social. Aceste operaţiuni se referă la hotărârea de dizolvare a societăţii şi aducerea ei la cunoştinţa celor interesaţi.

Potrivit legii, hotărârea privind dizolvarea societăţii este luată, după caz, de adunarea asociaţilor ori de instanţa judecătorească. Excepţional, dizolvarea societăţii se produce în temeiul legii.

Cum se poate observa, dizolvarea priveşte însăşi societatea comercială ca entitate juridică, iar nu încetarea actului constitutiv al societăţii.

Întrucât operaţiunile menţionate au numai rolul de a declanşa procesul de încetare a existenţei societăţii comerciale, înseamnă că dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăţii. Calitatea de persoană juridică este indispen­sabilă societăţii pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului social.

În cele ce urmează vom examina numai cauzele generale de dizolvare, urmând ca cele speciale să fie cercetate odată cu prezentarea regimului juridic al fiecărei forme de societate comercială.

Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii. Societatea comer­cială se dizolvă la expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii [art. 227 lit. a) din Legea nr. 31/1990].

Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă "durata socie­tăţii". De vreme ce însuşi actul constitutiv stabileşte durata existenţei societăţii, înseamnă că la expirarea termenului contractual, societatea se dizolvă. Acest efect este deci expresia voinţei asociaţilor privind soarta societăţii.

Trebuie observat că, în acest caz, dizolvarea societăţii operează în temeiul legii, fără a fi necesară vreo formalitate.

Aşa cum am arătat, efectul dizolvării societăţii, ca urmare a expirării terme­nului stabilit pentru durata societăţii, poate fi înlăturat prin prelungirea duratei societăţii, în condiţiile art. 199 din Legea nr. 31/1990.

Ca o măsură preventivă, art. 227 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dispune că asociaţii trebuie consultaţi, cu cel puţin un an înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Dacă administratorii societăţii nu organizează consultarea, la cererea oricărui asociat, tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării.

Neefectuarea consultării nu împiedică dizolvarea societăţii la expirarea duratei prevăzute în actul constitutiv.

Imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea aces­tuia. Societatea comercială se dizolvă în cazul unei imposibilităţi de realizare a obiectului societăţii, ca şi în cazul când obiectul societăţii s-a realizat [art. 227 lit. b) din Legea nr. 31/1990].

Orice societate comercială are un obiect de activitate, care trebuie precizat în actul constitutiv. Acest obiect se realizează în cursul duratei societăţii.

Dacă se constată o imposibilitate a realizării obiectului de activitate propus, evident, societatea îşi pierde raţiunea de a exista şi deci se dizolvă. Acest efect se produce, atât în cazul când imposibilitatea s-a ivit în cursul duratei societăţii (de exemplu, a fost retrasă concesiunea), cât şi în cazul când obiectul nu s-a realizat deloc (de exemplu, nu s-a obţinut concesiunea).

Declararea nulităţii societăţii. Societatea comercială se dizolvă în cazul declarării nulităţii ei [art. 227 lit. c) din Legea nr. 31/1990].

Aşa cum am arătat, nerespectarea cerinţelor legale privind constituirea so­cietăţii, prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, atrage nulitatea societăţii. Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevo­cabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. O atare încetare a existenţei societăţii echivalează cu dizolvarea societăţii.

Hotărârea adunării asociaţilor. Societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor [art. 227 lit. d) din Legea nr. 31/1990].

întrucât constituirea societăţii comerciale se bazează pe voinţa asociaţilor, manifestată prin actul constitutiv, asociaţii pot decide şi dizolvarea societăţii. Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării asociaţilor care exprimă voinţa socială.

Adunarea asociaţilor poate hotărî dizolvarea societăţii în toate cazurile impuse de interesele asociaţilor. într-adevăr, întrucât legea nu limitează cazurile în care societatea poate fi dizolvată prin hotărârea adunării asociaţilor, înseamnă că asociaţii sunt liberi să aprecieze motivele de dizolvare a societăţii.

Hotărârea tribunalului. Societatea comercială se dizolvă prin hotărârea tribunalului, în condiţiile legii [art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990].

Dizolvarea societăţii prin hotărârea tribunalului are loc atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale.

Potrivit legii, tribunalul poate hotărî dizolvarea societăţii pentru "motive temei­nice". Un asemenea motiv îl constituie neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.