Crearea unei invenţii dă naştere la anumite drepturi. Ele aparţin inventatorului, titularului de brevet ori unităţii netitulare titlului de protecţie.
- Drepturile personale nepatrimoniale
Drepturile personale nepatrimoniale recunoscute inventatorului, titular sau nu al brevetului de invenţie, au acelaşi conţinut şi semnificaţie. Inventatorul beneficiază de următoarele drepturi personale nepatrimoniale: dreptul la calitatea de autor, dreptul la nume, dreptul de a da publicităţii invenţia, dreptul la prioritate şi dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie.
1.1. Dreptul la calitatea de autor
Dreptul la recunoaşterea calităţii de autor al invenţiei decurge din aportul concret la soluţionarea unei probleme. Acest drept reprezintă o confirmare a activităţii creatoare a autorului invenţiei. În literatura de specialitate se face o distincţie între autorul invenţiei nebrevetate şi autorul invenţiei brevetate. Până la brevetare, autorul soluţiei poate avea o singură revendicare. În calitate de autor al unei soluţii tehnice noi, el va beneficia doar de o prioritate ştiinţifică. După brevetare, autorul soluţiei dobândeşte calitatea de inventator, iar titularul brevetului de invenţie va dispune de un drept exclusiv de exploatare. Dreptul la calitatea de autor al unei invenţii este personal, exclusiv, absolut, inalienabil şi imprescriptibil. Spre deosebire de drepturile patrimoniale, dreptul la calitatea de autor nu este limitat teritorial.
1.2. Dreptul la nume
Dreptul la nume al autorului unei invenţii are două acepţiuni. În sens larg, dreptul la nume reprezintă dreptul la calitatea de autor al invenţiei sau dreptul de fi desemnat ca autor al invenţiei pe titlul de protecţie şi pe orice alte documente privind invenţia. În sens restrâns, dreptul la nume este dreptul de a da invenţiei numele autorului. Exercitarea dreptului la nume este guvernată de principiul disponibilităţii. Astfel, la solicitarea expresă a inventatorului, numele şi prenumele său nu se publică. Această solicitare este supusă plăţii taxei legale.
1.3. Dreptul de a da publicităţii invenţia
Invenţia fiind rezultatul unei activităţi creatoare, aducerea ei la cunoştinţa publicului se hotărăşte de către autor. Acest drept al autorului implică înregistrarea invenţiei şi, eventual, comunicarea publică a soluţiei preconizate. Dacă autorul invenţiei decedează, dreptul de a da publicităţii invenţia revine moştenitorilor săi. Dreptul de care vor beneficia moştenitorii inventatorului apare ca o derogare de la netransmisibilitatea drepturilor nepatrimoniale.
1.4. Dreptul de prioritate
Depozitul reglementar al cererii de brevet asigură autorului invenţiei un drept de prioritate. Potrivit art. 17 al Legii nr. 64 din 1991, depozitul cererii conferă un drept de prioritate faţă de orice alt depozit privind aceeaşi invenţie, având o dată de depozit sau de prioritate ulterioară, dacă sunt îndeplinite prevederile legale. Dreptul de prioritate constă în recunoaşterea faptului că autorul soluţiei propuse a fost primul care a realizat invenţia.
Prioritatea ştiinţifică nu se identifică cu dreptul de prioritate. Astfel, prioritatea ştiinţifică este dependentă de creaţia autorului invenţiei. Fiind dependentă de inventator, prioritatea ştiinţifică este perpetuă. Pentru a fi recunoscută, devenind opozabilă, prioritatea ştiinţifică trebuie adusă la cunoştinţa publicului. Faptul priorităţii ştiinţifice se poate stabili prin orice mijloace de probă.
În funcţie de scopul urmărit, prioritatea poate fi convenţională sau de expoziţie. Prioritatea convenţională şi prioritatea de expoziţie se invocă odată cu depunerea cererii de brevet de invenţie. Ele se justifică prin acte de prioritate. Termenul de invocare a priorităţii convenţionale este de 12 luni, calculat de la data de depozit a primei cereri. Prioritatea de expoziţie poate fi invocată într-un termen de 6 luni de la data expunerii produsului în expoziţie.
1.5. Dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie
Pentru ocrotirea drepturilor sale, autorul are dreptul la eliberarea unui titlu de protecţie. În materia invenţiilor, titlul propriu de protecţie este brevetul.
- Drepturile patriomoniale
Prin eliberarea brevetului de invenţie, potrivit art. 33, alin.1 al Legii nr. 64 din 1991 se asigură titularului un drept exclusiv de exploatare. Datorită trăsăturilor sale, dreptul exclusiv de exploatare al invenţiei mai este denumit drept de monopol sau monopol de exploatare.
Dreptul exclusiv conferă titularului de brevet posibilitatea de a exploata personal invenţia şi de a transmite prerogativele sale altor persoane. Dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei este opozabil erga omnes.
Dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei poate fi încălcat prin fapte ale terţelor persoane. În această situaţie, titularul brevetului are posibilitatea de a cere instanţei judecătoreşti repararea daunelor suportate prin folosirea fără drept a invenţiei.
Obligaţiile titularului de brevet sunt configurate de raporturile pe care le stabileşte cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu inventatorul şi cu terţii ce beneficiază de dreptul de folosinţă a invenţiei. În raporturile cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, titularul brevetului de invenţie are obligaţiile de exploatare a invenţiei şi de plată a taxelor.
Titularul brevetului de invenţie poate să fie şi o altă persoană decât inventatorul independent. Aceste situaţii sunt determinate de diferite cauze, cum ar fi încetarea din viaţă a inventatorului intervenită înainte de eliberarea brevetului, cesiunea voluntară a dreptului de a cere eliberarea brevetului de invenţie sau cesiunea legală pentru invenţiile de serviciu.
Obligaţiile inventatorului independent sunt prevăzute de contractul de cesiune a dreptului la eliberarea brevetului de invenţie. Obligaţiile inventatorului salariat sunt următoarele: de a informa unitatea în scris asupra cercetării şi stadiului realizării invenţiei; de a se abţine de la orice divulgare; de a formula prima ofertă pentru încheiere a unui contract de licenţă sau de cesiune cu unitatea; de a acorda, la cererea titularului de brevet, asistenţa tehnică pe bază de contract, pentru punerea în aplicare a invenţiei.
- Limitele dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei
Dreptul de exploatare al titularului de brevet este exclusiv, fiind opozabil celorlalte persoane. Cu toate acestea, exclusivitatea comportă unele limitări care pot fi generale sau speciale.
Limitele generale ale dreptului la exclusivitatea exploatării invenţiei privesc durata protecţiei şi întinderea teritorială a protecţiei. Cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, invenţia poate fi folosită de terţi, fără a constitui, în absenţa unei autorizaţii prealabile, o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a titularului de brevet. În timp, dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei este limitat la durata de valabilitate a brevetului de invenţie. Durata de protecţie oferită începe de la data constituirii depozitului naţional reglementar. În spaţiu, dreptul exclusiv de exploatare este limitat la teritoriul statului care acordă brevetul de invenţie. Potrivit art. 1 din Legea nr. 64 din anul 1991, drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi aparate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie. În condiţiile prevăzute de lege, se asigură aceeaşi protecţie şi drepturilor decurgând din brevetul european.
În legislaţia actuală, art. 35 al Legii nr. 64 din 1991 admite următoarele limite speciale: dreptul de folosinţă a invenţiei brevetate în construcţia şi funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene şi navale; dreptul de posesiune anterioară şi personală; dreptul de posesiune ulterioară şi personală; dreptul de a folosi invenţia în scop personal, fără caracter comercial; epuizarea dreptului asupra obiectului invenţiei; renunţarea titularului la protecţia invenţiei.
Prin art. 35, alin. 1, lit. a din Legea nr. 64 din anul 1991, se dispune că nu constituie o încălcare a dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei folosirea invenţiilor în construcţia şi funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora, aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte, când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul ţării noastre, temporar sau accidental, cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor.
Dreptul de a folosi o invenţie brevetată în construcţia şi funcţionarea mijloacelor de transport necesită respectarea următoarelor condiţii: vehiculele terestre, navele şi aeronavele să aparţină statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile la care România este parte; pătrunderea mijloacelor de transport pe teritoriul statului nostru să fie temporară sau accidentală; vehiculele terestre, navele şi aeronavele să utilizeze în construcţia sau funcţionarea lor mijloace sau produse brevetate în ţara noastră; invenţia brevetată să fie folosită exclusiv pentru nevoile mijloacelor de transport.
Potrivit art. 35, alin. 1, lit. b din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 33, alin. 2 de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută. În acest caz, invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei.
În situaţia în care doi inventatori au realizat, independent unul de altul, aceeaşi invenţie, dreptul exclusiv aparţine celui care a înregistrat primul o cerere de brevet. Cu caracter derogator, se recunoaşte totuşi celuilalt inventator un drept asupra invenţiei. Acest drept poartă denumirea de posesiune anterioară şi personală.
Conform art. 35, alin. 1, lit. e din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor, efective şi serioase, de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz, invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei.
Potrivit art. 35, alin. 1, lit. c din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 33, alin. 2 exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial, precum şi producerea sau, după caz, folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial.
În conformitate cu art. 35, alin. 1, lit. d din Legea nr. 64 din 1991, nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei comercializarea sau oferirea spre vânzare, pe teritoriul României, a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei, care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres.
În dreptul german se consideră că, prin punerea în circulaţie a produsului protejat, dreptul titularului de brevet se epuizează. Întrucât vânzarea produsului brevetat presupune cesiunea dreptului exclusiv de exploatare, titularul pierde prerogativele sale.
În dreptul francez se susţine, într-o abordare diferită, că vânzarea unui produs brevetat este însoţită de un contract de licenţă tacită. Prin dublarea contractului de vânzare, clauzele limitative privind utilizarea obiectului îşi păstrează eficacitatea, fiind reglementate de dreptul brevetelor. Având dreptul de a interzice utilizarea şi comercializarea produsului protejat, dobânditorul poate fi acţionat în contrafacere de către titularul de brevet.
În legislaţia noastră, admiterea acestei excepţii permite revânzarea unui produs brevetat, pus în circulaţie sau vândut anterior de către titularul de brevet ori cu acordul său expres. Aşadar, actele ulterioare de comercializare sau oferire spre vânzare pe teritoriul ţării noastre nu constituie infracţiune.
Prin art. 35, alin. 1, lit. f din Legea nr. 64 din 1991, se prevede că nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei exploatarea de către terţi a invenţiei sau a unei părţi a acesteia la a cărei protecţie s-a renunţat.
Această limită specială constituie o consecinţă a renunţării titularului la brevet, în tot sau în parte, pe baza unei declaraţii scrise. Invenţia sau partea din aceasta la a cărei protecţie s-a renunţat poate fi liber exploatată de către terţi.