Drept

Societatea comercială se dizolvă în cazul când ea este supusă procedurii falimentului [art. 227 lit. f) din Legea nr. 31/1990].

Potrivit Legii nr. 64/1995, societatea comercială care se află în insolvenţă este supusă procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

Dacă societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăţii este lichidat, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor şi, în consecinţă, societatea se dizolvă.

Dizolvarea societăţii se pronunţă de către judecătorul-sindic prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment [art. 77 alin. (2) din legea nr. 64/1995].

Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

1. debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în faliment ori nu şi-a declarat intenţia de reorganizare şi nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 59, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
2. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat şi nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 59, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
3. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile stipulate prin planul confirmat, sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale.
4. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 411 din Legea 64/1995.

 Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:

1. a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
2. b) desemnarea unui lichidator, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;
3. c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii;
4. d) întocmirea şi predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
5. e) notificarea intrării în faliment.

Lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administrator, menţionată mai sus, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.

Notificarea va cuprinde:

1. a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate ,în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
2. b) termenul de verificare a creanţelor întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
3. c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului suplimentar;
4. d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor şi de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).

 Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, născute după data deschiderii procedurii.

 Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe, nu vor mai fi supuse verificării; titularii acestor creanţe vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar.

 Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor legii.

Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 5814.

În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.

 Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.

 Creditorii nu sunt obligaţi să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.

 Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmarii planului de reorganizare si intrarea în faliment, vor fi anulate.

 Celelalte acte efectuate în intervalul menţionat mai sus exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispoziţiilor legii şi pe cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care contractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.