Noţiunea faptelor de comerţ obiective. Faptele de comerţ obiective sunt actele juridice şi operaţiunile prevăzute, în principal, în art. 3 C. com. Aceste fapte de comerţ sunt obiective, deoarece legiuitorul le-a considerat comerciale datorită naturii lor şi pentru motive de ordine publică. Comercialitatea acestor acte juridice şi operaţiuni rezultă din lege, care le consideră fapte de comerţ. în consecinţă, orice persoană care săvârşeşte asemenea fapte de comerţ intră în raporturi juridice comerciale guvernate de legile comerciale.
Clasificarea faptelor de comerţ obiective. Faptele de comerţ enumerate de art. 3 C. com. sunt, în majoritatea lor, operaţiuni economice la care se adaugă anumite acte juridice. De aceea, aceste fapte de comerţ obiective nu pot fi clasificate decât pe baza unor criterii economice, care au la bază obiectul şi funcţia economică a operaţiunilor respective. Ţinând seama de aceste criterii, faptele de comerţ obiective pot fi împărţite în trei grupe.
O primă grupă o formează operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie. Aceste operaţiuni corespund noţiunii economice de comerţ, în sensul de activitate de vânzare-cumpărare a mărfurilor, pentru a ajunge de la producător la consumator.
O a doua grupă cuprinde operaţiunile care realizează organizarea şi desfăşurarea activităţii de producţie, adică întreprinderile. Operaţiunile sunt comerciale numai în cazul când se desfăşoară în cadrul unei activităţi organizate. Aceste operaţiuni corespund noţiunii de producţie (industrie), ca activitate în cadrul căreia obiectele din natură sunt transformate în alte bunuri destinate comerţului.
În sfârşit, o a treia grupă priveşte actele juridice şi operaţiunile conexe (accesorii). Acestea sunt fapte de comerţ datorită legăturii lor cu actele juridice sau operaţiunile pe care Codul comercial le califică drept fapte de comerţ.