În sistemul dreptului românesc, dreptul penal are strânse legături cu celelalte ramuri. Legătura cu dreptul constituţional
Constituţia ca izvor principal al dreptului constituţional este în acelaşi timp şi izvor pentru întregul drept şi deci orice ramură de drept inclusiv dreptul penal îşi găseşte fundamentul juridic în normele din Constituţie.
Pe aceiaşi linie se susţine că este firesc ca dreptul constituţional să determine conţinutul normelor celorlalte ramuri de drept al căror izvor principal îl constitue diferite legi organice sau ordinare cum este Codul penal pentru dreptul penal.
Constituţia consacră drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor valori care sunt apărate de normele dreptului penal prin incriminarea faptelor de natură de a le aduce atingere.
Legătura cu dreptul procesual penal
Legătura dintre dreptul penal şi dreptul procesual penal are un caracter organic şi funcţional deoarece se referă la normele care reglementează pe de o parte dreptul statului de a pedepsi pe infractor, iar pe de altă parte mijlocul prin care se validează acest drept.
Sub acest aspect, s-a susţinut cu justificat temei că dreptul penal ar fi ineficace fără dreptul procesual penal care îi fixează procedura de stabilire şi identificare a infracţiunilor săvârşite şi a persoanelor , precum şi căile şi procedura de judecată şi stabilire a răspundere penală a celor vinovaţi.
Dreptul procesual penal fără dreptul penal ar fi steril şi fără conţinut fiindcă acesta din urmă fixează faptele infracţiunile, pedepsele, pedepsele, persoanele supuse răspunderii penale, gradul de răspundere penală şi altele.
Legătura strânsă dintre cele două ramuri rezultă din următoarea expresie: ”Dreptul penal fără procedura penală este ca un cuţit fără măner, iar procedura penală fără drept penal ca un măner fără tăiş”.
Legătura cu dreptul execuţional penal
Legătura cu executarea pedepsei şi a celorlalte sancţiuni de drept penal este o problemă care prezintă importanţă sub aspectul asigurării finalităţilor juridice penale apărării valorilor sociale fiind ale statului de drept şi prevenirea infracţiunilor. Această activitate face obiectul unei ramuri de drept – dreptul execuţional penal.
Obiectul legislaţiei executării pedepsei constă în relaţiile sociale ce apar după aplicarea pedepsei şi privesc executarea efectivă a acesteia în baza Legii nr.23/1969.
Legătura cu dreptul civil
Dreptul civil reglementează relaţiile privind patrimoniul iar încălcarea dreptului de proprietate atrage răspunderea penală penală a persoanelor respective prin incriminarea faptelor îndreptate împotriva proprietarului (furtul, tâlhăria, distrugera etc).
Răspunderea civilă care are temei o faptă prevăzută de legea penală se realizează pe baza legii civile.
Legătura cu dreptul familiei
Dreptul penal sancţionează faptele de bigamie, adulter, abandon de familie, rele tratamente aplicate minorului, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, violenţa în familie vin în sprijinul prevederilor din Codul familiei, care reglementează relaţiile de familie.
Legătura cu dreptul administrativ
Dreptul penal intervine şi sancţionează unele încălcări grave ale unor norme de drept administrativ şi anume: abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, luarea de mită, primirea de foloase necuvenite etc atunci când unele fapte nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni se aplică sancţiuni administrative.
Legătura cu dreptul comercial
Dreptul penal incriminează fapte privind privind activitatea societăţii comerciale care fac obiectul Legii nr.31/1990 şi prin aceasta se asigură normala de desfăsurare a activităţii comerciale.