Determinarea obiectului dreptului comercial, a sferei sale de aplicare, este legată de opţiunea legiuitorului pentru un anumit sistem.
Potrivit concepţiei clasice a dreptului comercial, există două sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial.
Într-un sistem, denumit sistemul subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comercianţilor. Deci, dreptul comercial este un drept profesional; el se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.
Sistemul subiectiv a stat la baza primelor reglementări legale ale activităţii comerciale, anterioare marii codificări a dreptului comercial, de la începutul secolului al XIX-lea. Ulterior, sistemul subiectiv a fost adoptat de Codul comercial german din 1900.
După un alt sistem, denumit sistemul obiectiv, dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comerţului, adică acelor acte juridice, fapte şi operaţiuni, calificate de lege ca fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte.
Deci, în acest sistem, normele dreptului comercial se aplică unei categorii de acte juridice, fapte şi operaţiuni (faptele de comerţ), iar nu unei categorii de persoane (comercianţi).
Sistemul obiectiv a fost inspirat de ideile revoluţiei franceze din 1789, care au impus suprimarea corporaţiilor şi principiul egalităţii civile. Acest sistem a stat la baza Codului comercial francez din 1807 şi a inspirat reglementările comerciale din alte ţări.
În dreptul comercial, noţiunea de întreprindere are o accepţiune diferită de cea cunoscută în perioada prerevoluţionară. Prin întreprindere se înţelege o activitate organizată şi desfăşurată în anumite condiţii, iar nu o unitate economică, dotată cu personalitate juridică. A se vedea Infra nr. 60.
În trecut, activitatea de producere şi comercializare a mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii era denumită generic activitate economică. Sub imperiul Codului comercial, toate acestea poartă denumirea de activitate comercială.
Codul comercial român are la bază, ca principiu, sistemul obiectiv. Art. 3 C. com. stabileşte, aşa cum am arătat, actele juridice, faptele şi operaţiunile considerate fapte de comerţ, cărora li se aplică Codul comercial, indiferent dacă persoana care le săvârşeşte are sau nu calitatea de comerciant. Totodată, prin art. 7 C. com., se defineşte calitatea de comerciant şi, implicit, limitele aplicării legii comerciale.
Prin urmare, dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comerţ şi comercianţi.
Trebuie arătat că normele juridice ale dreptului comercial, ca şi normele juridice ale dreptului civil, aparţin dreptului privat. Deci, ele privesc actele de afaceri (jure gestionis) iar nu actele de putere (jure imperii).