1. Noţiuni introductive
Protecţia internaţională a invenţiilor a fost consacrată de Convenţia de la Paris din 1883, cu modificările ulterioare. Regulile fundamentale ale Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale formează un drept comun uniform al Uniunii.
Pentru a facilita protecţia invenţiilor în alte state, Tratatul de la Washington din 1970 a instituit un nou sistem de brevetare. Sistemul adoptat de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor se caracterizează prin unificarea procedurii privind depozitul, documentarea şi examinarea cererilor de protecţie a invenţiilor.
Brevetul european reprezintă un fascicol de brevete naţionale. In fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleaşi efecte şi este supus aceluiaşi regim ca şi un brevet naţional.
2. Sistemul Convenţiei de la Paris
In sistemul clasic al Convenţiei de la Paris, resortisantul care a depus într-o ţară membră a Uniunii o cerere de brevet de invenţie beneficiază de un drept de prioritate. Depunătorul poate efectua în celelalte ţări ale Uniunii depozite cu acelaşi obiect, fără ca faptele săvârşite între timp să-i fie opozabile (art.4, lit.A, alin.1 din Convenţia de la Paris).
Invocarea priorităţii unioniste presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: efectuarea unui prim depozit într-o ţară membră a Uniunii de la Paris; primul depozit să aibă valoarea unui depozit naţional reglementar; depozitul ulterior să aibă ca obiect aceeaşi invenţie ca şi primul depozit; prioritatea primului depozit naţional reglementar să fie invocată în mod expres; depozitul ulterior să fie depus în una din ţările membre ale Uniunii de la Paris; revendicarea priorităţii să se facă într-un termen de 12 luni de la data depozitului primei cereri.
Primul depozit se poate constitui în ţara de origine a resortisantului sau într-o altă ţară a Uniunii de la Paris. Regularitatea primului depozit se determină după regula locus regit actum.
3. Sistemul Tratatului de la Washington
Sistemul de brevetare instituit de Tratatul de la Washington cuprinde trei elemente principale: cererea internaţională, documentarea internaţională şi examinarea preliminară internaţională. La terminarea procedurii internaţionale începe faza naţională.
Cererea internaţională poate cuprinde o declaraţie prin care se revendică prioritatea uneia sau a mai multor cereri anterioare depuse în sau pentru oricare stat parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. Condiţiile şi efectele unei revendicări de prioritate sânt prevăzute de art.4 al Convenţiei de la Paris.
Fiecare cerere internaţională este supusă unei documentări internaţionale, care se efectuează de un oficiu naţional sau o organizaţie interguvernamentală. Documentarea internaţională are ca obiect să descopere stadiul tehnicii pertinente şi se efectuează pe baza revendicărilor, ţinând seama de descriere şi, când este cazul, de desene.
4. Sistemul Convenţiei de la München
În sistemul Convenţiei de la München, brevetul european se eliberează de către Oficiul European de Brevete pentru unul sau mai multe state contractante. Oficiile naţionale au rolul de oficiu receptor pentru cererile de brevet european.
Brevetele europene se eliberează pentru orice invenţii, în toate domeniile tehnologiei. Pentru a fi brevetabile, invenţiile trebuie să fie noi, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibile de aplicabilitate industrială (art.52-57) .
Cererea de brevet european trebuie să conţină următoarele: o cerere de eliberare a unui brevet european; o descriere a invenţiei; una sau mai multe revendicări; desenele la care se fac referiri în descriere sau în revendicări; un rezumat. Cererea se întocmeşte cu respectarea condiţiilor prevăzute de Regulamentul de aplicare.
Cererea de brevet european este publicată de Oficiul European de Brevete, cât de repede posibil, după expirarea unei perioade de 18 luni de la data depozitului sau, dacă a fost revendicată prioritatea, de la data priorităţii. La intervenţia solicitantului, cererea de brevet european se publică şi înaintea expirării acestei date. Dacă hotărârea de eliberare a brevetului european devine efectivă înaintea datei de expirare a perioadei stabilite, cererea de brevet european se publică simultan cu publicaţia fascicului de brevet european.
In termen de 9 luni de la publicarea menţiunii de eliberare a brevetului european în Buletinul european de brevete, orice persoană poate transmite Oficiului European de Brevete o opunere la brevet. Opunerea va fi considerată ca înregistrată numai după plata taxei de opunere (art.99-105).
Prin dispoziţiile Convenţiei de la München, o cerere de brevet european se poate transforma în vederea eliberării unui brevet naţional (art.135-141) .