Invenţia fiind rezultatul unei activităţi de creaţie intelectuală, calitatea de autor o poate avea numai persoana fizică. Invenţia poate fi creată de una sau mai multe persoane. În majoritatea cazurilor, invenţia este rezultatul unei activităţi comune. Coautoratul se caracterizează prin următoarele trăsături: participarea mai multor persoane la o activitate creatoare; un aport creator la rezolvarea unei probleme; invenţia realizată trebuie să aibă un obiect unitar. Coautoratul poate prezenta două forme: voluntar şi legal. Coautoratul voluntar rezultă din convenţia părţilor. Înţelegerea lor poate interveni înainte de începerea activităţii ori se desprinde din realizarea în comun a invenţiei. Coautoratul legal se referă la situaţia de excepţie când se depun mai multe cereri de brevet pentru aceeaşi invenţie, fără să existe între solicitanţi o înţelegere sau activitate comună.
Obiectul unitar al invenţiei poate fi divizibil sau indivizibil. Dacă obiectul este divizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenţie şi de autor al părţii care reprezintă rezultatul activităţii sale personale. Această parte din invenţia comună poate fi separată sau utilizată independent. Când obiectul este indivizibil, fiecare persoană are calitatea de coautor pentru întreaga invenţie. Această soluţie se aplică şi în situaţia în care aportul coautorilor nu poate fi individualizat.
În cazul în care inventatorul este salariat, art. 5 din Legea nr. 64din1991 distinge mai multe ipoteze:
- invenţii realizate în executarea unei misiuni inventive – pentru invenţiile realizate de salariat în executarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinţată în mod explicit care corespunde funcţiei sale, dreptul la brevetul de invenţii aparţine unităţii, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase a salariatului;
- invenţii realizate de inventatorul salariat – pentru invenţiile realizate de salariat fie în exercitarea funcţiei sale, fie în domeniul activităţii unităţii, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unor prevederi contractuale contrare, dreptul la brevetul de invenţie aparţine salariatului;
- invenţii realizate la comandă – pentru invenţiile care rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea. Unitatea care a comandat cercetarea este distinctă de unitatea de cercetare al cărei salariat este inventatorul. În contractul de cercetare poate fi inclusă o clauză, prin care dreptul la eliberarea brevetului de invenţie să aparţină unităţii care a comandat cercetarea sau unităţii de cercetare ori ambelor unităţi.