Este definita ca forma a infractiunii ce consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta ori nu si-a produs efectul, desi executarea a fost efectuata in intregime. Este forma a infractiunii deoarece intotdeauna rezultatul nu se va produce fie datarita intreruperii actului de executare, fie datorita altor imprejurari, cand actul de executare a fost efectuat in intregime.
Conditii:
- a) existenta unei hotarari sau rezolutii de a savarsi o infractiune, care se maifesta prin intentie (directa sau indirecta) ca forma a vinovatiei, fiind exclusa culpa (simpla sau cu prevedere) sau praeterintentia Ex: lovirea unei persoane in cap cu o coada de topor, avand ca urmare o fractura craniana, infirmitate fizica permanenta, constituie tentativa la infractiunea de omor;
- b) rezolutia infractionala sa fie pusa in executare,
- c) executarea sa fie intrerupta ori sa nu-si produca efectul, prin care se marcheaza limita superioara a tentativei si o delimiteaza de infractiunea consumata.
Felurile tentativei:
- Dupa gradul de realizare a actiunii se disting in doctrina: tentativa intrerupta sau imperfecta si tentativa terminata sau perfecta;
- Dupa cauza care determina neproducerea rezultatului se disting: tentativa proprie si tentativa improprie;
- a) Tentativa intrerupta: care se mai numeste si simpla, neterminata, imperfecta, indepartata si se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executarea care se intrerupe si rezultatul nu se produce. Cauza care determina neproducerea rezultatului este intreruperea executarii si se situeaza in timp, deci doar la inceputul executarii, putand fi de natura umana (actiunea unei persoane) ori neumana (obstacole care nu pot fi depasite); Ex: infractorul este imobilizat de o alta persoana si impiedicat sa loveasca victima.
Intrucat mijloacele de executare pe care le foloseste faptuitorul se presupune ca sunt suficiente sa conduca la rezultatul urmarit periculos-tentativa poate fi si proprie dupa celalalt criteriu de clasificare. Cand astfel de mijloace sunt insuficiente pt. producerea rezultatului, tentativa ar fi improprie, dar acest aspect nu se mai cerceteaza, din moment ce actiunea a fost intrerupta.
- b) Tentativa perfecta: se mai numeste si terminata, fara efect, fara rezultat, completa si consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi o infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatulnu se produce. Ex: se trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa. Si aceasta tentativa poate fi si ata proprie cat si improprie. Cauza neproducerii rezultatului poate fi anterioara inceputului executarii (Ex: infractorul nu este bun tintas), poate fi concomitenta executarii (Ex: victima se fereste) si mai poate fi dupa executare (Ex: dupa ce victima a ingerat otrava data de infractor, aceasta este dusa la spital si salvata). Insa nu ne intereseaza cauza care determina neproducerea rezultatului.
- c) Tentativa improprie: se caracterizeaza ca orice tentativa prin punerea in execuatare a hotararii de a savarsi infractiunea, executatea care este relizata in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-a savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla. Aceasta tentativa este incriminata. Ex: otrava pusa in mancarea victimei este insuficienta ori cantitatea de explozibil amplasata sub imobilulce urma sa fie distrus este insuficient. Mai este cunoscuta si sub numele de tentativa relativ improprie. d) Tentativa absolut improprie: se mai numeste si tentativa absurda si se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este dusa pana la sfarsit, dar rezultatul nu se produce datorita modului gresit de concepere a infractiunii. De fapt, nici nu ne gasim in prezenta unei tentative, deoarece tentativa este o forma atipica a infractiunii, conform art. 20 al. 3 C.p. care spune: "nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea." Aici fapuitorul are o imagine deformata asupra posibilitatii de realizare a faptei sale, crede, spre ca poate produce moartea cuiva prin farmece, rugi, vraji, ori oferindu-i o substanta total inofensiva (un pahar cu apa, o bucata de zahar, etc.) ori ca poate comite o inselaciune cu ajutorul unui fals grosolan care poate fi observat de oricine.
Spre deosebire de tentativa relativ improprie, tentativa absurda nu atrage rasunderea penala.
- e) Infractiunea/fapta putativa: in acest caz fapta savarsita are carater penal numai in mintea fapuitorului, lipsindu-i acest caracter in realitate. Ex: insusirea unui bun gasit fara ca infractorul sa cunoasca imprejurarea ca bunul era abandonat sau incheierea unei casatorii de catre o persoana ce se considera casatorita, fara sa stie ca vechea casatorie incetase prin moartea sotului acesteia. In cazul faptei putative, consumarea infractiunii nu este posibila datorita lipsei totale a obiectului care este ocrotit de legea penala.
Infractiuni la care tentativa nu este posibila: acest lucru se poate intampla fie din cauza elementului subiecti, fie a celui material.
- a) Imposibilitate datorita elementului subiectiv:
- in cazul infractiunilor ce se savarsesc din culpa, deoarece tentativa presupune punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, deci presupune intentia ca forma a vinovatiei;
- in cazul infractiunilor praeterintentionate, fiindca aici se produce un rezultat mult mai grav decat cel urmarit sau acceptat de infractor, dar acest rezultata imputabil este realizat din culpa.
- b) Imposibilitate datorita elementului obiectiv:
- in raport cu elementul material, tentativa nu este posibila la o infractiune de inactiune deoarece aceasta se consuma in momentul neindeplinirii obligatiei cerute le norma penala
- deasemenea la infractiunile ce permit o desfasurare in timp a actiunii, adica asa-numitele infractiuni cu executare prompta, spre ex. infractiunile savarsite oral, prin cuvinte, cum este de ex. marturia mincinoasa;
- nu este tentativa nici in cazul infractiunilor de obicei care presupun repetarea actiunii tipice de mai multe ori, astfel incat sa rezulte obisnuinta, indeletnicirea (desi in doctrina parerile sunt impartite in legatura cu aceasta)
Intinderea incriminarii tentativei:
2 conceptii sunt cunoscute in doctrina: a incriminarii nelimitate si a incriminarii limitate.
Incriminarea limitata este adoptata de catre legiuitorul raman numai pt. infractiunile grave, unde si tentativa prezinta un pericol grav social. Asadar s-a prevazut, conform art. 21 C.p., ca tentativa se pedepseste numai cand legea prevede expres acest lucru, iar pedeapsa este cuprinsa intre jumatatea minimului special si jumatatea maximului special prevazute de lege pt. infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general. Ex: daca pedeapsa pt. infractiunea consumata este detentiunea pe viata, pedeapsa pt. tentativa va fi inchisoarea de la 10 la 25 de ani.
Desistarea sau impiedicarea rezultatului:
- desistarea reprezinta renuntarea de buna voie din partea a faptuitorului la continuarea actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii;
- impiedicarea producerii rezultatului consta in zadarnicirea din partea faptuitorului, de buna voie, a aparitiei rezultatului faptei sale care a fost realizata in intregime.
Ambele sunt cauze de nepedepsire, dar daca pana in momentul realizarii lor activitatile indeplinite fac continutul unei infractiuni, faptuitorul urmeaza sa raspunda penal pt. infractiunea realizata.