Noţiune
Mărturisirea este recunoaşterea de către o parte a unui act sau fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenţie şi care este de natură să producă efecte contra autorului ei.
Caractere juridice
- este un act unilateral de voinţă care trebuie să exprime un consimţământ valabil, fără a fi necesar să fie acceptată de partea adversă;
- constituie un mijloc de probă ce produce consecinţe grave celui care o face, având valoarea unui act de dispoziţie, astfel că autorul ei trebuie să fie o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu;
- este un act personal, în caz de reprezentare, procura trebuie să fie specială;
Clasificare
După cum este făcută sau nu în cursul procesului în care se foloseşte, poate fi:
- mărturisirea judiciară - se face înaintea judecătorului competent să soluţioneze litigiul;
- mărturisirea extrajudiciară – se face în alt cadru decât cea judiciară, cum ar fi cea dată în faţa procurorului, într-un testament. Poate fi făcută nu doar în scris, ci şi oral, caz în care nu va putea servi ca mijloc de probă pentru dovedirea actelor juridice pentru care nu este admisă proba testimonială. Dacă este făcută în scris, are puterea doveditoare a înscrisului în care este cuprinsă.
După modul de exprimare:
- expresă;
- tacită (art.174 Codul civil; 225 C pro.civ.)
De regulă mărturisirea este un act expres, numai excepţional tăcerea părţii care refuză să se prezinte la interogatoriu poate fi apreciată de instanţă ca reprezentând o mărturisire deplină.
După structură:
- mărturisirea simplă - recunoaşterea pretenţiei reclamantului, făcută de către pârât, fără rezerve sau adaosuri la faptul pretins: «recunosc că am împrumutat de la reclamant 100 lei şi nu i-am restituit».
- mărturisirea calificată - recunoaşterea de către pârât a pretenţiei reclamantului dar şi a altor împrejurări, strâns legate de faptul invocat, anterioare ori concomitente cu acesta, de natură a-i schimba consecinţele juridice, răspunsul devenind unul negativ: « recunosc că am primit de la reclamant 100 de lei, dar nu ca împrumut, ci ca preţ al bicicletei pe care i-am vândut-o ».
- mărturisirea complexă - recunoaşterea de către pârât a pretenţiei reclamantului dar şi a altei împrejurări ulterioare, care o anihilează pe prima: «recunosc că am împrumutat de la reclamant 100 de lei dar i-am restituit».
Interogatoriul
Este mijlocul procesual de administrare a probei mărturisirii (este reglementat în art.218-225 - Cod proced.civilă). Mărturisirea poate fi :
- spontană - fără interogator;
- provocată - realizată pe calea interogatorului.
Interogatoriul trebuie să constea în întrebări referitoare la fapte personale, pertinente şi concludente.
Admisibilitate
Se admite în orice materie, cu anumite excepţii:
- când este expres prohibită de lege: era interzis în vechea reglementarepentru dovedirea motivelor de divorţ;
- dacă prin aceasta s-ar eluda dispoziţii legale imperative;
- dacă ar duce la pierderea totală sau parţială a unui drept la care nu se poate renunţa sau care nu poate face obiectul unei tranzacţii;
- dacă legea impune pentru anumite fapte juridice un anumit mijloc de probă.
Indivizibilitatea mărturisirii judiciare
Mărturisirea este indivizibilă: potrivit art.1206 alin.2 “Mărturisirea nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit”. Într-o opinie dominantă însă: “după cum se coroborează cu alte probe administrate în cauză, judecătorul poate diviza mărturisirea calificată ori complexă, luând numai o parte a ei, care poate fi în favoarea ” ori “împotriva ”autorului ei.
Irevocabilitatea mărturisirii
Fiind un act unilateral, este irevocabilă, cu excepţia erorii de fapt, în măsura în care eroarea este dovedită.
Forţa probantă
Este lăsată la aprecierea instanţei, putând fi combătută cu orice mijloc de probă.