Regula generală: potrivit art. 7, alin. 1 “Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune …”, iar potrivit art. 1886 Cod civil: “Nici o prescripţie nu poate începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere”.
În concluzie: regula generală, este aceasta: prescripţia începe să curgă la data naşterii dreptului la acţiune.
Regulile speciale privind începutul prescripţiei dreptului la acţiune:
- a) în materie de obligaţii:
- pentru dreptul pur şi simplu, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data naşterii raportului juridic-încheierea actului juridic (art. 7, alin. 2, din Decretul 167 / 1958)
- dacă obligaţia are ca obiect o inacţiune, prescripţia începe să curgă de la data la care debitorul săvârşeşte acţiunea de la care trebuia să se abţină;
- obligaţia care are ca obiect o acţiune de a da sau de a face: prescripţia curge de la data la care creditorul este îndreptăţit să ceară executarea prestaţiei; în cazul obligaţiei afectată de un termenului stabilit în folosul creditorului sau de o condiţie rezolutorie, da la data naşterii raportului juridic.
- obligaţia constă în executarea unor prestaţii succesive: prescripţia curge pentru fiecare prestaţie diferită de la data ajungerii la scadenţă;
- pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o condiţie suspensivă, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data împlinirii termenului ori realizării condiţiei (art. 7, alin. 3, din Decretul 167 / 1958);
- în cazul acţiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită şi în cazurile asimilate, prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia (ori putea) să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea, însă nu mai târziu de 3 ani (art. 8, din Decretul 167 / 1958 şi art. 12, din Legea 11 / 1991).Cele două momente sunt alternative: fie există momentul subiectiv al cunoaşterii acelor elemente, fie reperul va fi momentul obiectiv, stabilit de instanţă, anume când acele elemente puteau sau trebuiau să fie cunoscute. În justificarea acestei reglementări ne amintim de faptul că prescripţia extinctivă urmăreşte sancţionarea creditorului neglijent. Dacă nici el nu cunoaşte încă prejudiciul sau autorul faptei prejudiciabile, funcţia sancţionatorie a prescripţiei nu îşi găseşte motivaţie. Legea asimilează acestei ipoteze şi acţiunea în restituirea îmbogăţirii fără just temei. În acest din urmă caz, prescripţia va curge de la momentul în care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de acea mărire;
- prescripţia acţiunii în anulabilitate începe să curgă din momente diferite, în funcţie de cauza de nulitate relativă (art. 9, din Decretul 167 / 1958). Când cauza nulităţii este viciul violenţei, prescripţia curge de la momentul la care aceasta a încetat. Când cauza nulităţii este eroarea, dolul , sau alte cauze, prescripţia curge de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal (pentru incapabili) a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului;
- prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrări ale unei construcţii începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanţie pentru aceste vicii (art. 11, din Decretul 167 / 1958); termenele de garanţie sunt de 1 an de la predarea lucrului sau a lucrării şi de 3 ani de la predarea construcţiei( dacă nu sunt incidente alte termene legale sau convenţionale, cum ar fi termenul de 10 ani prevăzut de Legea 10/1995); dacă viciile au fost ascunse cu viclenie termenul este de 3 ani şi nu de 6 luni. Această reglementare are în vedere acele lipsuri ori defecte de calitate, de natură să împiedice întrebuinţarea lucrului, lucrării sau construcţiei conform destinaţiei lor ori să micşoreze într-o măsură apreciabilă folosinţa acestora. Nu sunt avute în vedere, aşadar, viciile de consimţământ. Avem de a face cu două momente alternative de la care poată să înceapă prescripţia extinctivă: pe de o parte, un moment subiectiv (data descoperirii viciilor) şi, pe de altă parte, un moment obiectiv (data expirării termenului de garanţie). Dacă viciile nu sunt descoperite până la sfârşitul termenului de garanţie, atunci prescripţia începe să curgă automat de la data sfârşitului termenului de garanţie.
- b) în alte cazuri:
- Prescripţia dreptului la opţiune succesorală: curge de la data deschiderii succesiunii. Pentru situaţii speciale, există excepţii ce stabilesc alte momente, respectiv: data naşterii copilului conceput dar nenăscut la deschiderea succesiunii; data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte sau a celei de stabilire a legăturii de rudenie cu decujusul, sau data cunoaşterii calităţii de legatar);
- Prescripţia acţiunii în tăgada paternităţii; curge de la data când soţul mamei a cunoscut naşterea copilului, sau dacă soţul mamei a fost pus sub tutelă, de la data când tutorele său află de naşterea copilului şi respectiv, dacă tutorele nu a introdus acţiunea, de la data când interdicţia a fost ridicată;
- Prescripţia acţiunii în stabilirea paternităţii: curge de la data naşterii copilului, sau, după caz, a datei rămânerii definitive a hotărârii de admitere a acţiunii în tăgada paternităţii, sau a datei de la care a încetat convieţuirea mamei cu pretinsul tată-ori de când acesta nu a mai prestat întreţinere; acţiunea nu se prescrie în timpul vieţii copilului;
- Prescripţia acţiunii posesorii : curge de la data tulburării posesiei sau a deposedării;
- Prescripţia acţiunii în revendicare imobiliară în cazul imobilului adjudecat: curge de la data înscrierii actului de adjudecare în Cartea funciară;
- Prescripţia acţiunii în rectificarea înscrierii în Cartea funciară exercitată împotriva terţului dobânditor de bună-credinţă: curge de la data înregistrării cererii prin care terţul a solicitat înscrierea dreptului său în Cartea funciară.