Drept

Prin suspendarea prescripţiei extinctive se înţelege acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează situaţiile, limitativ prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului la acţiune. Întrucât prescripţia are o funcţie sancţionatorie , dacă titularul dreptului la acţiune nu are posibilitatea de a introduce acţiunea respectivă, nici funcţia sancţionatorie nu se poate exercita. De aceea, prescripţia nu curge împotriva celui ce se află în imposibilitate de a acţiona.

Caracterele cauzelor de suspendare sunt: legale şi  limitative.

Cauzele de suspendare sunt enumerate în Decretul 167 / 1958, art. 13-14.

Potrivit art. 13: “cursul prescripţiei se suspendă:

1. a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere; aceasta este o imposibilitate materială cu care se confruntă titularul dreptului la acţiune: forţa majoră este un eveniment imprevizibil şi insurmontabil precum: cutremurul de pământ, inundaţia şi altele. Pentru a constitui cauză de suspendare, forţa majoră trebuie să îl împiedice efectiv pe titularul dreptului la acţiune să formuleze cererea de chemare în judecată;
2. b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de război; şi aceasta reprezintă o imposibilitate materială. Această cauză de suspendare îl poate privi fie pe creditor, fie pe debitor, fie pe ambii, dar nu este suficientă simpla participare la forţele armate ale ţării (spre exemplu, satisfacerea stagiului militar), ci este necesar ca acestea să fie pe picior de război, ceea ce presupune incidenţa unor situaţii precum: starea de război, mobilizarea ori desfăşurarea unor operaţiuni şi misiuni care, potrivit legii, determină încadrarea respectivelor unităţi militare în categoria de unităţi care desfăşoară operaţiuni în zone de conflict;
3. c) până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcute de cel îndreptăţit cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de trei luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei”; aici este cazul unei imposibilităţi juridice de a acţiona - înainte de a putea sesiza instanţa trebuie depusă reclamaţia administrativă. Dacă răspunsul la reclamaţia administrativă este dat înainte de împlinirea termenului de 3 luni, prescripţia este suspendată numai până la data primirii răspunsului;

Potrivit art. 14:

• Între părinţi sau tutore şi cei ce se află sub ocrotirea lor, între curator şi acei  pe  care îi reprezintă precum şi  între orice altă persoană care, în temeiul legii sau al hotărâri judecătoreşti, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, prescripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate- aceasta este o imposibilitate morală care paralizează acţiunea titularului;
• împotriva celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu, până nu au desemnat un reprezentant legal;
• împotriva celui cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviinţeze actele- există aici o imposibilitate juridică de a acţiona;
• între soţi pe durata căsătoriei-aceasta este o imposibilitate morală de a acţiona;
• Împotriva succesiunii şi în favoarea moştenitorilor care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar- caz de imposibilitate legală.

Efectele suspendării prescripţiei

Efectul general al suspendării este reglementat de  art. 15, alin. 1): “După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.”

Pentru perioada anterioară cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

Pe durata cauzei de suspendare , efectul produs constă în oprirea curgerii prescripţiei, pe toată această perioadă; prin urmare, durata cauzei de suspendare nu intră în calculul termenului de prescripţie.

Ulterior cauzei de suspendare, efectul care se produce constă în reluarea cursului prescripţiei, din momentul în care el fusese blocat, oprit. La intervalul de timp scurs înaintea suspendării se va adăuga deci diferenţa de timp până la împlinirea termenului de prescripţie.  

Efectul special al suspendării este reglementat de art. 15 alin. 2), astfel: “Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data încetării cauzei de suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de 1 lună de la suspendare”.

Efectul special al suspendării prescripţiei constă, în esenţă, în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie extinctivă, în aşa fel încât, între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului de prescripţie să se asigure 6 luni ori 1 lună, după cum termenul de prescripţie aplicabil este mai mare ori mai mic de 6 luni. Această reglementare îşi găseşte justificarea în aceea că, după încetarea cauzei de suspendare, titularul dreptului la acţiune are totuşi nevoie de un anumit interval de timp pentru a “reintra în normal”, legea asigurându-i un interval de timp suficient pentru a-şi exercita dreptul.