Consideratii generale

Notiunea de fapte juridice civile are doua intelesuri: una larga si alta restransa. Prin fapte juridice civile lato sensu intelegem toate actiunile omenesti sau faptele voluntare ale omului, de savarsire carora legea leaga anumite efecte juridice, constand in nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile.

Faptele juridice, stricto sensu, constau in toate actiunile omenesti licite sau ilicite savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, efecte care totusi se produc in temeiul si puterea legii, chiar impotriva vointei autorului lor.

Clasificarea faptelor juridice in sensul restrans al cuvantului

Actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, izvoare de raporturi obligationale, sunt de doua feluri: fapte ilicite si fapte licite.

Faptele juridice licite sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la raporturi juridice de obligatii, care totusi produc asemenea efecte in puterea legii, fara ca prin ele sa se incalce normele de drept in vigoare.

Faptele juridice ilicite sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la rapoturi juridice de obligatii , care totusi produc asemenea efecte in temeiul sau puterea legii , impotriva vointei autorului lor, si prin care se incalca normele de drept sau bune moravuri.

Reglementare

Capitolul III, titlul II din cartea V. Capitolul cuprinde trei sectiune dedicate urmatoarelor fapte juridice licite:

• Gestiunea de afaceri
• Plata nedatorata
• Imbogatirea fara justa cauza

Gestiunea de afaceri

Notiune

Gestiunea de afaceri consta in situatia in care o persoana (gerantul) indeplineste acte sau fapte in interesul unei alte persoane (geratul) fara a fi fost insarcinata in acest sens. Exemplul tipic si regasibil in toate prezentarile acestui fapt juridic este cel in care o persoana se ocupa de imobilul invecinat proprietatii sale care se afla in pragul ruinei facand reparatiile urgente, in timp ce proprietarul acestui imobil este plecat.

Def. Gestiunea de afaceri este definita ca un fapt juridic licit care consta in aceea ca o persoana numita gerant, incheie din proprie initiativa, fara sa fie obligata, acte juridice sau savarseste acte materiale necesare si utile, in favoarea sau interesul altei persoane, numita great.

Conditiile gestiunii de afaceri

Pentru a produce efectele ce ii sunt specifice, gestiunea de afaceri trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

1. Sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia. Altfel spus, gerantul trebuie sa incheie acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale utile in interesul altuia.

In ceea ce priveste continutul gestiunii, se considera ca aceasta cuprinde:

• Actele juridice de gestiune care pot fi diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru efectuarea unor reparatii, contractul de asigurare etc. In principiu , actele de gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera actelor de conservare si administrare.
• Faptele materiale de gestiune care pot fi la randul lor diverse: descarcarea unor marfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, efectuarea unor lucrari.

In al doilea rand, iinterventia gerantului prin incheierea de acte juridice si savarsirea de fapte materiala trebuie sa fie utila geratului, aica sa fi evitat pierderea unei valori patrimoniale sau sa fi sporit valoarea unui bun al acestuia

1. Actele de gestiunesa fie savarsite , fara imputernicirea si fara stirea geratului sau cu stirea geratului, dar fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se putea ocupa de afacerile sale. Interentia geratului este in principiu spontana. In ipoteza indiferentei geratului insa- daca geratul a cunoscut existenta gestiunii si nu s-a obosit sa desemneze un mandatar desi putea sa o faca aven in realitate de a face cu un mandat tacit
2. Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele altuia. Nu este necesar insa ca gerantul sa fi cunoscut persoana tertului ale carui afaceri le gestioneaza voluntar si nici ca gerantul sa fie o persoana determinata.

Fata de aceste observatii, legiuitorul indica lipsa gestiunii de afaceri in doua situatii:

• In cazul persoanei care lucreaza in interesul alteia fara sa stie, nu sunt in prezenta unei gestiuni de afaceri
• In cazul persoanei care actioneaza in interesul alteia cu scopul de a o gratifica.

            Tot in legatura cu aceasta conditie, este necesar de precizat ca actele de gestiune trebuie savarsite cu intentia de a il obliga pe great la restituirea cheltuielilor facute si obligatiilor executate in interesul sau de catre gerant. Asa cum s-a spus: gerantul sa nu fi lucract cu intentia de a face o liberalitate.

1. Gerantul sa aiba in principiu capacitatea de a contracta. Aceasta conditie a capacitatii gerantului este una relativa si ea este ceruta numai daca obiectul juridic al gestiunii o implica: daca el presupune acte juridice, e nevoie de capacitatea gerantului.

Efectele gestiunii de afaceri

Raportul dintre gerant si gerat

Gerantul are urmatoarele obligatii:

• Obligatia de instiintare
• Obligatia de continuare a gestiunii incepute Odata inceputa gestiunea , un eventual abandon intempestiv al acestia este de nepermis intrucat ar putea cauza prejudicii geratului
• Obligatia de a se ingriji de afacerile altuia cu diligenta unui bun proprietar. Gerantul raspunde pentru prejudiciul cauzat geratului prin orice culpa indiferent de forma si gradul ei.
• Obligatia de a da socoteala geratului cu privire la tot ceea ce a facut in cursul imixtiunii in afacerile sale la fel ca in cazul mandatului
• Obligatia de a remite geratului tot ceea ce a primit actionand in interesul sau. Daca in cursul gestiunii gerantul primeste sume de bani sau alte bunuri , in temeiul afacerii gestionate, acestea se cuvin geratului.

Geratul la randul sau are urmatoarele obligatii:

• Obligatia de a plati gerantului toate cheltuielile necesare si utile. Cheltuielile necesare reprezinta acele cheltuiele care au servit la conservarea intereselor geratului. Cheltuielile utile reprezinta acele cheltuieli efectuate de gerant pentru punerea in valoare a bunurilor geratului fiind similare cheltuielilor de administrare. Geratul datoreaza gerantului si dobanzi pentru sumele de mai sus, calculate din momentul in care ele au fost avansate. Pentru a garanta obligatia de restituire a cheltuielilor necesare si utile facute de catre gerant CC insituie chiar o ipoteca legala in favoarea gerantului.
• Obligatia de a il despagubi pe gerant de prejudiciile pe care fara culpa sa geratul le-a suferit din cauza gestiunii
• Obligatia gerantului de a executa actele necesare si utile care au fost incheiate de gerant. Atat gestiunea necesara cat si gestiunea utila trebuie considerate ratificate automat de indata ce se constaa ca au acest caracter. Singura exceptie este aceea a gestiunii utile in cazul in care geratul se impotriveste efectuarii gestiunii. Geratul nu este indatorat sa il remunereze pe gerant pentru serviciile sale, deoarece ele au un caracter dezinteresat. In cazul in care geratul se impotriveste gestiunii el va fi tinut sa acopere cheltuielile necesare in ipoteza in care gestiunea se dovedeste vadit necesara.

Raportul dintre great si terti

Daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este necesara sau utila, geratul este indatorat sa execute toate obligatiile contractate de gerant, in numele geratului sau in nume propriu, in interesul gestiunii, in masura in care nu au fost inca executate.

Raporturile dintre gerant si terti

Existenta acestor raporturi depinde de atitudinea pe care a avut-o gerantul atunci cand a contractat cu terti. Daca el le-a adus la cunostiinta ca actineaza numai in contul geratului si gestiunea a fost ratificata sau este utila, el nu are nicio obligatie proprie ( este cazul asa numitei gestiuni cu reprezentare). Este posibila ca gerantul sa actioneze in nume propriu, asumandu-si personal obligatiile fata de terti ( este cazul gestiunii fara reprezentare).

Gestiunea fara reprezentare este cazul cel mai frecvent. Tertii pot totusi sa pretinda executarea obligatiilor, nu numai de la gerant, ci si de la geratul in interesul caruia a actionat gerantul. Gestiunea cu reprezentare da nastere unor raporturi similare mandatului. Gerantul intocmai ca si mandatarul , nu este tinut in niciun fel fata de tertii cu care a contractat.

Ratificarea presupune o recunoastere de catre great a gestiunii efectuate de catre gerant. Intr-o asemenea situatie odata ratificata gestiunea legiuitorul prevede ca ea produce efecte retroactiv, efectele unui mandat.

Gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza

Diferente:

• Geratul are obligatia de a restitui gerantului valoarea integrala a cheltuielilor pe care le-a facut cu gestiunea chiar daca avantajele geratului sunt inferioare acesteia. Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare
• Eventuala imbogatire a geratului are un temei legal in interventia unilaterala si voluntara a gerantului de a ii gera interesele
• In sfarsit, eventualele despagubiri generate de imbogatirea fara justa caua au un temei juridic subsidiar fata de cel al gestiunii de afaceri, astfel cum vom observa cu ocazia prezentarii imbogatirii fara justa cauza

Gestiunea de afaceri si mandaturl

Diferente:

• Gerantul poate incheia acte juridice si savarsi fapte juridice; mandatarul incheie numai acte juridice in contul altei persoan
• Gerantul actioneaza din proprie initiativa si fara stirea geratului, mandatarul incheie acte juridice in baza imputernicirii acordate de mandant
• Gerantul raspunde pentru prejudiciile cauzate geratului atunci cand interventia sa a fost absolut necesaranumai daca se face vinovat de dol, andatarul raspunde fara exceptie daca partile n-au convenit altfel
• Gerantul nu poate renunta la gestiune, fiind obligat s-o continue pana cand geratul sau mostenitorii sai, in caz de deces o vor prelua, mandatarul paote renunta la andat atunci cand continuarea executarii lui l-ar prejudicia.

Plata nedatorata

Plata consta in remiterea unei sume de bani sau dupa caz in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei.

Def. plata nedatorata poate fi definita ca un fapt juridic licit care consta in executarea de catre o persoana, din eroare, a unei prestatii la care nu era obligata si fara intentia de a plati pentru altul.

Faptul platii nedatorate da nastere unui raport de obligatii int emeiul caruia cel care a platit este creditoral obligatiei de restituire a prestatiei executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiasi obligatii. Creditorul se mia nueste solvens iar debitorul se numeste accipiens dupa modelul denumirii partilor din mecanismul generat al platii.

Conditile platii nedatorate

1. Existenta unei plati in sens obiectiv.

Plata facuta trebuie sa constea in remiterea unei sume de bani , a unui bun individual determinat ori determinat prin caractere generice. Cand este vorba de prestatia de a da este evident aplicabilitatea notiunii de plata nedatorata. Efectuarea unei lucrari cu convingerea ca exista obligatia efectuarii lor, trebuie sa permita repunerea in situatia anterioara.

1. Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe

Inseamna ca intre cel care a facut plata, solvens, si cel care a primit plata, accipiens, sa nu existe raportul juridic de obligatii a carui stingere se urmareste prin plata efectuata.

1. Relativitatea conditiei ca plata sa fie facuta din eroare

Solvens trebuie sa fi facut plata in credinta gresita ca este debitorul lui accipiens. Existenta acestei conditii este relativ necesara pentru admisibilitatea actiunii in repetitiune, deoarece eroarea lui solvens are ca efect absenta cauzei care a stat la baza prestatiei executate. Eroarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• Numai solvens trebuie sa fi fost in eroare
• Eroarea sa fi avut caracter determinant, in sensul ca in lipsa ei solvens nu ar fi facut plata

            Conditia erorii celui care a facut plata nu este necesara in urmatoarele cazuri:

• Daca suntem in prezenta unei inexistente absolute sau obiective a temeiului platii
• Daca suntem in prezenta unei obligatii care ulterior a fost desfiintata
• Cazul particlar al executarii obligatiilro naturale. Obligatiile naturale sunt acele obligatii carora le lipseste sanctiunea, ceea ce presupune ca ele nu pot fi executate silit. Prin exceptie insa daca plata este totusi facuta, prestatiile nu mai pot fi supuse restituirii la cererea debitorului.
• Cand solvens a efectuat plata unei obligatii sub conditie suspensiva daca acea conditie nu s-a realizat
• Plata unei datorii facuta a doua oara de catre un debitor care dupa ce a executat restata datorata pierde chitanta doveditoare si este amenintat cu urmarirea de catre fostul sau creditor
• Plata facuta datorita dolului si cea sub imperiul violentei.

Efectele platii nedatorate

Plata nedatorata are ca efect nasterea unui raport de obligatii intre accipiens si solvens. In temeiul acestui raport juridic, accipiens este obligat sa restituie ceea ce a primit fara a ii fi datorat. In anumite cazuri restituirea nu se poate pretinde restituirea fata de accipiens in temeiul mecanismului platii nedatorate:

• Atunci cand accipiens a primit plata cu buna credinta si a lasat sa se indeplineasca termenul de prescriptie
• De asemenea cand accipiens a priit plata cu buna credinta si ca urmare a acestei plati s-a lipsit in orice mod de titlul creantei sale. In toate cazurile de plata acceptata cu buna credinta, solvens are insa un drept de regres fata de cel care datora cu adevarat plata in temeiul subrogatiei legale in dreptul creditorului platit.
• Nu poate fi supus restituirii nici ceea ce s-a platit inaintea implinirii termenului suspensiv, decat daca plata s-a facut prin dol sau violenta.

Conditii cu privire la plata

• Plata nedatorata trebuie restituita chiar daca solvens a fost de rea credinta
• Restituirea se face in natura sau prin echivalenta
• Plata nedatorata a avut ca obiect un bun cert. Restituirea priveste in acest caz bunul in starea in care acesta a fost priit. In cazul in care bunul a pierit nefortuit sau a pierit din culpa debitorului sau nu mai este posibila restituirea lui acesta va fi obligat sa restituie contravaloarea abunului raportata la momentul primirii sale sau la momentul pierderii sau instrainarii acestuia. Daca bunul a pierit fortuit, debitorul de buna credinta nu va fi obligat la restituirea si nici la contravaloarea bunului. Daca bunul a pierit firtuit si daca debitorul este de rea credinta sau daca obligatia sa de restituire este urmarea culpei sale debitorul va fi obligat la restituirea echivalentului bunului in functie de cea mia mare dintre cele trei valori mentionate ia sus. In cazul unei pierderi partiale a bunului ( pierea partiala, deteriorarea etc) debitorul este obligat sa il achite creditorului contravaloarea pierderii.
• Bunul supus restituirii este un bun frugifer. Daca debitorul obligatiei de restituire este de rea credinta sau cauza restituirii ii este imputabila el este tinut sa restituie fructele sau contravaloarea lor si sa il despagubeasca pe creditor de lipsa de folosinta.
• Indiferent de buna sau de reaua lui credinta, sa restituie suma de bani ori, dupa caz, bunurile de gen primite, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate.

Actiunea in restituirea platii nedatorate este de regula personala si se prescrie in termenul general de 3 ani.

Imbogatirea fara justa cauza

Def. Imbogatirea fara justa cauza este definita ca fiind faptul juridic licit prin care are loc marirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelaiva a patrimoniului altei persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic.

Creditorul se numeste insaracit, iar debitorul imbogatit. Atunci cand imbogatitul nu isi indeplineste obligatia, insaracitul poate introduce o actiune in justitie prin care pretinde restituirea numita dupa traditia romana a acestui mecanism, actio de in rem verso.

Conditiile imbogatirii fara justa cauza:

Aceste conditii sunt de doua feluri, materiale si juridice.

Conditiile materiale ale intentarii actiunii in restituire sunt:

1. Sa existe o imbogatire a paratului. Ombogatirea poate consta in marirea patrimoniului prin dobandirea unui bun sau a unei creante, imbunatarirea unui lucru al proprietarului etc.
2. Sa existe o insaracire a reclemantului. Insaracirea poate rezulta dintr-o pierdere economica.Se include in aceasta categorie ipotezele de prestare a unui serviciu.
3. Intre imbogatirea paratului si insaracirea reclamantului sa fie o legatura sau corelatie directa. Cu alta cuvinte cele dua fenomene trebuie sa aiba o cauza unica sau aceeasi origine.

Conditiile juridice ale actiunii in restituire sunt:

1. Imbogatirea si insaracirea corespunzatoare sa fie lipsite de o cauza justa, adica de un temei juridic care sa le justifice. Imbogatirea unei persoane are justa cauza atunci cand a avut loc in temeiul unui act juridic, o hotarare judecatoreasca, uin temeiul legii, prin uzucapiunie, prin posesia de buna credinta. CC prevede trei cazuri in care imbogatirea trebuie considerata justificata :

• In ipoteza in care imbogatirea rezulta din executarea unei obligatii valabile
• In ipoteca neexercitarii de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit
• Imbogatirea rezulta dintr-n act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori dupa caz cu intentia de a gratifica

1. Imbogatitul sa fie de buna credinta. Daca imbogatitul a fost de rea credinta nu suntem in prezenta imbogatirii fara justa cauza, fiind vorba de o fapta ilicita care antreneaza raspunderea civila delictuala. In acset caz, insaracitul va putea promova o actiune pentru repararea in intregime a pagubei ce i-a fost cauzata constand in valoarea insaracirii sale, chiar daca imbogatirea paratului este inferioara.
2. Insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea dreptului sau de creanta impotriva paratului.

Efectele imbogatirii fara justa cauza

Intreaga problematica a restituirilor subsecvente imbogatirii fara jusa cauza este simplificata prin faptul ca art. 1347 CC trimite la regulile restituirii aplicate si la restituirea platii nedatorate. Pentru o corecta intelegere a a regulilor carora le sunt supuse efectele restituirii prestatiilor, trebuie sa facem urmatoarele precizari:

1. Limitele restituirii intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza

• Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare
• Insaracitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea insaracirii sale, chiar daca foloasele obtinute de imbogatit sunt mai mari

1. Momentul la care se raporteaza obligatia de restituire. Pentru ca imbogatirea fara justa cauza sa genereze actiunea in restituirea este necesar, conform Art. 1347 alin 1 CC ca imbogatirea sa subziste la data sesizariiinstantei.
2. Restituirea este subordonata regulilor generale ale dreptului restituirilor

Prescriptia termenului la actiune este de 3 ani.