Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aibă capacitate juridică.
Prin capacitatea juridică a persoanelor se înţelege, în general, aptitudinea acestora
de a avea drepturi şi obligaţii şi de a fi subiecte de drept în raporturile juridice. Capacitatea persoanelor, definită în acest mod, poate fi denumită capacitatea generală sau capacitatea civilă. Actul normativ care guvernează subiectele de drept în general şi pe cele de drept civil în special, este Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. În art. 4 al acestui decret se vorbeşte despre capacitatea civilă care este recunoscută tuturor persoanelor: “Sexul, rasa,naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacităţii”.
De aici putem trage concluzia că, de regulă, capacitatea persoanelor poate
varia în funcţie doar de natura şi ramura de drept, de care aparţine raportul juridic.
Astfel, putem avea capacitatea de drept civil, capacitatea de drept penal, capacitatea de drept procesual etc.
Capacitatea persoanelor, deoarece este stabilită de lege, care le recunoaşte
drepturi şi obligaţii juridice, este o capacitate juridică.
Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.