Prin încetarea persoanei juridice se înţelege sfârşitul calităţii de subiect colectiv de drept civil. Potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954. “Persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare”.
Având în vedere că divizarea şi comasarea sunt forme ale reorganizării, doctrina a reţinut următoarele moduri de încetare a persoanei juridice: reorganizarea; dizolvarea; transformarea.
1. Reorganizarea
Reorganizarea este operaţiunea juridică ce cuprinde cel puţin două persoane juridice şi care produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare a lor.
Reorganizarea unei persoanei juridice se poate realiza în două modalităţi esenţiale: comasarea şi divizarea.
Comasarea se realizează prin absorbţie sau fuziune.
Absorbţia constă în încorporarea unei persoane juridice ce îşi încetează astfel existenţa într-o altă persoană juridică ce îşi păstrează fiinţa. Absorbţia produce aşadar un efect extinctiv (deoarece presupune încetarea existenţei persoanei juridice absorbite).
Fuziunea, ca modalitate de reorganizare a persoanelor juridice constă în unirea a două sau mai multe persoane juridice care îşi încetează astfel existenţa constituind o nouă persoană juridică. Fuziunea produce astfel atât un efect extinctiv, constând în încetarea persoanelor juridice care fuzionează, cât şi un efect constitutiv, conducând la înfiinţarea unei noi persoane juridice.
Modalitatea inversă de reorganizare a persoanelor juridice este divizarea, la rândul ei de două feluri: divizarea totală şi divizarea parţială.
Divizarea totală reprezintă operaţiunea simetrică fuziunii. Ea constă în împărţirea patrimoniului unei persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau astfel fiinţă. Divizarea totală are un efect constitutiv în măsura în care conduce la înfiinţarea unor noi persoane juridice şi un efect extinctiv, deoarece are drept consecinţă încetarea existenţei persoanei juridice care s-a divizat.
Divizarea parţială constă în desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice şi transmiterea acesteia către una sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau astfel fiinţă. În urma divizării parţiale, persoana juridică iniţială îşi continuă existenţa. Ca urmare, divizarea parţială nu poate avea efect extinctiv, ci doar un efect constitutiv, în măsura în care conduce la înfiinţarea unor noi persoane juridice.
2. Dizolvarea
Încetarea prin dizolvare este definitivă, spre deosebire de reorganizare, deoarece în locul persoanei dizolvate nu apar alte subiecte de drept cărora să le transmită patrimoniul în tot sau în parte.
Motivele cele mai frecvente de dizolvare ale unei persoane juridice sunt următoarele:
- a) termenul pentru care s-a constituit a expirat;
- b) scopul pentru care s-a înfiinţat a fost realizat sau nu mai poate fi îndeplinit;
- c) scopul pe care persoana juridică îl urmăreşte ori mijloacele pe care le foloseşte pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori bunelor moravuri;
- d) persoana juridică urmăreşte un alt scop decât cel declarat;
- e) numărul membrilor persoanei juridice a scăzut sub limita stabilită de lege, actul de înfiinţare sau statut;
- f) persoana juridică a fost declarată nulă (ca efect al declarării nulităţii actelor constitutive);
- g) adunarea generală (când acesta este organul de conducere al persoanei juridice) a hotărât dizolvarea;
- h) insolvabilitatea persoanei juridice în cazul unor categorii de persoane (cum sunt organizaţiile non-profit) sau falimentul în cazul altora (cum sunt societăţile comerciale);
- i) moartea, incapacitatea, excluderea, retragerea sau falimentul unor asociaţi în cazul anumitor societăţi comerciale (cum sunt societăţile în nume colectiv, societăţile cu răspundere limitată şi societăţile în comandită).
După cum se poate observa, unele cazuri de dizolvare au aplicabilitate generală, în timp ce altele pot fi întâlnite numai în cazul anumitor tipuri de persoane juridice.
Dizolvarea poate fi voluntară atunci când este rezultatul voinţei membrilor persoanei juridice sau silită atunci când are caracter de sancţiune civilă şi intervine pentru motive ca: urmărirea altui scop decât cel declarat sau a unui scop ilicit, utilizarea unor mijloace ilicite etc.
Efectul esenţial al dizolvării constă în intrarea persoanei fizice în lichidare în vederea realizării activului şi plăţii pasivului. Prin lichidarea persoanei juridice se înţelege efectuarea tuturor operaţiunilor juridice de realizare a activului şi de plată a pasivului subiectului de drept civil. Efectul imediat al acesteia este încetarea definitivă a persoanei juridice. Trebuie reţinut că personalitatea juridică este menţinută şi după dizolvare pe tot parcursul procesului de lichidare. Abia definitivarea lichidării marchează încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, a calităţii acesteia de subiect de drept civil şi, finalmente, a personalităţii juridice.
3. Transformarea
Transformarea este operaţiunea juridică care intervine în cazurile şi în condiţiile special reglementate de lege, prin care o persoană juridică îşi încetează existenţa, concomitent cu înfiinţarea, în locul ei, a unei alte persoane juridice.