1) Sesizarea din partea persoanelor cu funcţii de conducere sau angajate în muncă, se referă la sesizarea pe care o fac persoanele din conducere sau alte persoane angajate la o unitate dintre cele prevăzute la art. 145 Cod penal (instituţii şi autorităţile publice, persoane juridice de interes public) şi care potrivit art. 221 alin.4 C.pr.pen. sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, dacă prin săvârşirea unei infracţiuni s-a cauzat unităţii o pagubă şi să prezinte note explicative cu privire la întinderea pagubei şi date cu privire la faptele care au cauzat paguba.
De asemenea, art. 227 C.pr.pen. prevede că orice persoană cu funcţie de conducere într-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în acea unitate, este obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală şi să ia măsuri să nu dispară urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă. Aceste obligaţii revin şi oricărui funcţionar care a luat cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile.
Există situaţii când, dacă potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la sesizarea sau autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală să nu poată începe în lipsa acestora, astfel cum se precizează la art. 221 alin.2 C.pr.pen. Sesizarea trebuie făcută în scris şi semnată de organul competent, şi să cuprindă datele din conţinutul oricărei plângeri penale : numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Este cazul anumitor infracţiuni săvârşite de militari ( sustragerea de la serviciul militar art. 348 C.pen., sustragerea de la recrutare art. 353 C.pen. ) când este necesară sesizarea comandantului, potrivit art. 226 alin.1 C.pr.pen., sau al unor infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, când acţiunea penală se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate, potrivit art. 278 C.pen.
- Autorizarea organului prevăzut de lege - cazurile când o astfel de formalitate trebuie îndeplinită sunt restrânse. De pildă, e necesară autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei statului român sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării.
De asemenea potrivit Constituţiei revizuite, în art 72. alin. 2 se arată că deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Cu alte cuvinte, pentru efectuarea actelor procedurale, cum sunt percheziţia, reţinerea sau arestarea, având ca subiect un membru al Parlamentului României, e necesară încuviinţarea Camerei. O excepţie o face cazul infracţiunilor flagrante, când deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi percheziţionaţi fără a mai fi necesară încuviinţarea acestor acte de către Cameră.
- Exprimarea dorinţei guvernului străin, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 171 C.pen. contra reprezentantului unui stat străin ( „Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale, sănătăţii, libertăţii sau demnităţii, săvârşite împotriva reprezentantului unui stat străin, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită, al cărei maxim se sporeşte cu 2 ani” ).