Urmărirea penală constituie o fază distinctă a procesului penal alături de judecată şi de executare, permiţând trecerea dosarului în faza de judecată. Ea este obligatorie, cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 279 lit. a C.pr.pen. când plângerea prealabilă se adresează direct instanţei şi în cazul extinderii acţiunii penale şi a procesului penal în baza art. 335-337 C.pr.pen.
Între fazele procesului penal, urmărirea penală ocupă un loc deosebit ca activitate prealabilă judecăţii, strict necesară în vederea descoperirii infracţiunilor, a celor vinovaţi de săvârşirea acestor fapte antisociale, a tragerii lor la răspundere penală, şi a ocrotirii celor nevinovaţi.
Organele de urmărire penală au o competenţă strict determinată prin lege, iar activitatea lor este guvernată de principiile aflării adevărului, a rolului activ al organul judiciar, precum şi de principiul garantării libertăţii persoanei şi a demnităţii acesteia.