Organul de urmărire penală sesizat în mod legal este suveran în a aprecia în ce măsură faptele descrise în sesizare sunt de natură penală, sunt prevăzute de legea penală în Codul penal partea specială, sau în legi speciale, dacă prezintă gradul de pericol social corespunzător unei infracţiuni, întreaga sa analiză şi motivare având la bază probele strânse.
Potrivit art. 228, alin. 4 C.pr.pen., dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alin. 4, restituie actele organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.
În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluţie motivată. Copie de pe rezoluţie se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată, potrivit art. 2781 şi următoarele.
Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluţia şi restituie actele organului de urmărire, dispunând începerea urmăririi penale.
Acesta este cadrul legal care asigură emiterea unei soluţii prin care procesul penal este înăbuşit încă înainte de a se declanşa, soluţia de neîncepere a urmăririi penale. Este exceptat de la aplicarea acestei soluţii cazul de la art. 10 lit. b¹, întrucât, dacă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, procurorul are obligaţia a începe urmărirea penală, şi de a emite ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, aplicând totodată una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91 C.pen.: mustrarea, mustrarea cu avertisment, şi amenda de la 100.000 la 10.000.000 lei. Adăugăm la acest caz expres prevăzut şi cel de la lit. i „ s-a dispus înlocuirea răspunderii penale”, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată.
Ceea ce ni se pare important este caracterul nedefinitiv al acestei soluţii, fiindcă legea prevede posibilitatea infirmării rezoluţiei de neîncepere, atunci când se constată că împrejurarea pe care s-a întemeiat această soluţie nu a existat sau a încetat. O atare iniţiativă trebuie motivată, arătându-se în cuprinsul infirmării care sunt motivele acestei reveniri. Totuşi, rămâne controversată problema termenului în care se poate reveni asupra acestei soluţii, dar fiindcă legea nu a prevăzut nimic, este limpede că asupra soluţiei de neîncepere se poate reveni oricând; doar că, după o lungă perioadă de timp ar lipsi obiectul urmăririi penale, fiindcă s-ar împlini termenul de prescripţie al răspunderii penale pentru infracţiunea sesizată.
De asemenea este posibilă atacarea acestei soluţii de către orice persoană interesată, asupra plângerii urmând a se pronunţa instanţa de judecată.
Neînceperea urmăririi penale nu face parte din soluţiile procesuale prevăzute de lege, enumerate în art. 11 C.pr.pen., ea reprezentând un act extraprocesual, situat înafara procesului penal care nici nu se va mai declanşa, exceptând ipoteza revenirii asupra soluţiei.
Justificarea acestei instituţii este de necontestat având în vedere obligaţia organelor de urmărire penală de a rezolva sesizările înregistrate, care în funcţie de cele contestate pot, fie să le considere netemeinice, fie să le materializeze în actul procesual al începerii procesului penal.
Procedura aplicabilă instituţiei este formată din următoarele etape:
- verificarea condiţiilor, adică dacă din cuprinsul sesizării sau din actele premergătoare există vreunul din cazurile de la art. 10, impedimente la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
- propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea
- restituirea actelor organului de cercetare penală, atunci când procurorul care supraveghează urmărirea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale
- emiterea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale
- înştiinţarea persoanei care a făcut sesizarea, fiind posibil astfel controlul de legalitate al soluţiei emise, atunci când persoana respectivă înţelege să facă plângere la instanţa de judecată