Drept

Potrivit art. 201 C.pr.pen. urmărirea penală se efectuează de către procuror şi de către organele de cercetare penală.

Organele de cercetare penală sunt:

1. a) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare
2. b) organele de cercetare speciale

Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul de Interne anume desemnaţi de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale.

Lit. a) a alin.2 al art. 201 şi alin. 3 al art. 201 C.pr.pen. sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr.281/2003.

Organele de cercetare speciale sunt enumerate în art. 208 C.pr.pen.:

1. a) ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant;
2.  b) ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană, pentru infracţiunile săvârşite de militari în afara unităţilor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de şefii comenduirilor de garnizoană;
3.  c) ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare, pentru infracţiunile de competenţa instanţelor militare, săvârşite de persoanele civile în legătură cu obligaţiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandanţii centrelor militare.
4.     d) ofiţerii poliţiei de frontieră, anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră;
5. e) căpitanii porturilor, pentru infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvârşite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei

          Organele prevăzute la lit. a, b, c sunt obligate să efectueze ele însele urmărirea penală, fiind posibilă o delegare din partea comandantului centrului militar, făcută organului de poliţie, pentru ca acesta să efectueze unele acte de cercetare, după care să înainteze lucrările comandantului centrului militar.

          Este de remarcat distincţia ce trebuie făcută între noţiunea de organ de urmărire penală, care poate fi atât procurorul, cât şi organul de cercetare penală ( al poliţiei judiciare sau special ), şi noţiunea de organ de cercetare penală care este numai poliţistul lato sensu.

Organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia, având un rol activ în demararea şi desfăşurarea  cercetării penale, sub aspectul probaţiunii, a drepturilor procesuale ale părţilor, sau a datelor criminologice (art. 202 alin.1 C.pr.pen.).

Acesta trebuie să strângă probe atât în favoarea cât şi în defavoarea celui urmărit, adică a învinuitului sau a inculpatului. Aceste îndatoriri profesionale trebuie îndeplinite chiar şi în situaţia de recunoaştere a faptei de către persoana anchetată. Acest rol activ al organului de urmărire se extinde şi la aspecte legate de obligaţia sa de a explica părţilor drepturile  procesuale de care se bucură, şi să examineze ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta.