Potrivit art. 209 alin.1 C.pr.pen. procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea organului de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare penală. Aceasta reprezintă principala activitate a procurorului, prevăzută de lege pentru majoritatea infracţiunilor. Activitatea de supraveghere este formată dintr-un complex de activităţi specifice desfăşurate de acesta în vederea realizării obiectivului legal, şi anume, respectarea legii , a drepturilor procesuale ale părţilor, aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Această supraveghere se exercită de către procuror în virtutea calităţii sale de conducător al urmăririi penale, având dreptul de a interveni şi de a cenzura orice act de urmărire nelegal efectuat de organul de cercetare. Activitatea de supraveghere este permanentă, trebuind exercitată până la finalizarea cercetărilor, şi trebuie să respecte ansamblul principiilor care guvernează această fază procesuală ( nepublică, necontradictorie, lipsită de publicitate, scrisă ).
Supravegherea asupra activităţii de cercetare penală este exercitată de către procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza, astfel cum precizează art. 209 al.4 C.pr.pen.
Supravegherea asupra cercetărilor penale se înfăptuieşte fie din oficiu, fie cu ocazia rezolvării plângerilor îndreptate împotriva actelor de urmărire penală în condiţiile art. 275 C.pr.pen.
Supravegherea din oficiu se realizează prin:
- verificarea sistematică a lucrărilor de cercetare penală de către procuror, conform art. 218 alin. ultim C.pr.pen. ocazie cu care procurorul poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de urmărire penală,
- participarea la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau efectuarea lui personal de procuror, cum prevede art. 218 alin.2 C.pr.pen.
- autorizarea, încuviinţarea, confirmarea, aprobarea sau avizarea unor acte de cercetare penală
- dispoziţii obligatorii date de procuror, în baza art. 219 C.pr.pen. O modificare adusă prin Legea nr. 281/2003 este aceea că în cazul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens. Dispoziţiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală. Dacă acest organ are de făcut obiecţii, poate sesiza pe prim-procurorul parchetului sau, când dispoziţiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fără a întrerupe executarea lor, iar procurorul sesizat are obligaţia să se pronunţe în termen de 3 zile.
- infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegale, potrivit art. 220 C.pr.pen., atunci când un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire penală nu este dată cu respectarea dispoziţiilor legale.
- procurorul ia măsuri şi dă dispoziţii în scris şi motivat.
Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea ce cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, cum prevede art. 218 alin.1 C.pr.pen. reprodus aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003. Întreaga relaţie de colaborare este caracterizată printr-o subordonare funcţională a organului de cercetare penală faţă de procurorul cu care lucrează, subordonarea administrativă păstrându-se în relaţiile cu şefii săi ierarhici din poliţie, care nu îi pot da dispoziţii şi nu au dreptul de a-i controla activitatea de cercetare penală, această prerogativă revenindu-i procurorului.
Tot în activitatea de supraveghere este înscrisă şi prerogativa procurorului de a dispune trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul, atunci când apreciază, după necesitate, că într-o cauză, cercetarea penală care este efectuată de regulă de un anumit organ de cercetare, să fie efectuată de un alt asemenea organ. Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza şi după încunoştinţarea procurorului care exercită supravegherea acesteia. În cauzele preluate de către un organ de cercetare penală central, supravegherea se exercită de către un procuror din Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Supravegherea la plângere are loc atunci când persoana căreia i s-a adus o vătămare intereselor legitime face plângere împotriva actelor şi măsurilor organelor de cercetare penală şi ale procurorului, în baza art. 275-278 C.pr.pen., plângere a cărei competenţă de soluţionare revine fie procurorului care supraveghează urmărirea penală, fie prim-procurorului sau procurorului ierarhic superior, în cazul actelor efectuate de procuror.