Învinuitul devine inculpat, parte în proces penal, o dată cu punerea în mişcare a acţiunii penale, drepturile şi obligaţiile procesuale ale acestuia fiind mult mai largi, decât în cazul învinuitului.
Procedura de punere în mişcare a acţiunii penale marchează practic începutul procesului penal, spre deosebire de începerea urmăririi penale.
*Cazul în care organul de cercetare penală efectuează acte de cercetare penală
Potrivit art. 234 C.pr.pen. când consideră că există temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, organul de cercetare penală face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului.
Deşi legea nu prevede expres, prin temeiuri se înţelege existenţa unor probe serioase (de maniera celor care stau la baza arestării), care fac necesară punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru realizarea scopului procesului penal.
Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe probe temeinice cu privire la existenţa infracţiunii
- să fie începută urmărirea penală in rem şi in personam
- persoana învinuitului să fie cunoscută şi să fie îndeplinite condiţiile răspunderii penale
- să nu existe nici unul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C.pr.pen.
De asemenea, dacă organul de cercetare penală consideră că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează conform art. 149 C.pr.pen. (art. 234 alin.2 C.pr.pen.) În cazul în care învinuitul este arestat preventiv pe 10 zile, propunerea organului de cercetare penală trebuie făcută înăuntrul acestei durate de 10 zile. Mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului. (art. 149 alin. ultim C.pr.pen.)
Dacă procurorul, după verificarea dosarului, nu este de acord cu propunerea organului de urmărire penală, dă o rezoluţie pusă chiar pe referatul de propunere, prin care dispune continuarea cercetărilor penale fără acţiunea penală pusă în mişcare.
Dacă procurorul este de acord cu propunerea organului de urmărire penală, în baza art. 235 alin.2 C.pr.pen. procurorul pune în mişcare acţiunea penală prin ordonanţă. Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile arătate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia.
Dacă s-a făcut şi propunere de arestare preventivă a inculpatului, procurorul, după ce pune în mişcare acţiunea penală şi constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, va proceda conform art. 149 C.pr.pen., propunerea fiind prezentată instanţei de către procuror.
*Cazul în care procurorul a efectuat personal urmărirea penală
Nu se mai face nici o propunere, ci acesta, din oficiu, va aprecia dacă sunt îndeplinite sau nu, condiţiile pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, dând o ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale.
*Continuarea cercetării şi ascultarea inculpatului
Continuarea cercetării se dispune de către procuror prin rezoluţie care se pune chiar pe referatul cu propunere a organului de cercetare penală. Organul de cercetare este obligat să continue efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat să respecte dispoziţiile date de procuror ( art. 237 alin.1 C.pr.pen. ).
Printre actele obligatorii pentru organul de cercetare penală prevăzute de lege, se enumeră următoarele:
- cheamă pe inculpat în faţa sa şi îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieşte în ţară, va ţine seama la fixarea termenului de prezentare în faţa acestuia, de reglementările speciale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală, această din urmă dispoziţie fiind introdusă prin Legea nr. 281/2003 ( art.237 alin.2 C.pr.pen.)
- îi pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate că este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal şi că are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă.
- să asigure asistenţa judiciară a inculpatului cu ocazia acestei chemări, fiind momentul aducerii la cunoştinţă a noii sale calităţi, producătoare de semnificative efecte.
Organul de cercetare penală va continua urmărirea şi fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în ţară. El va administra toate probele pe care le consideră necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
În plus, organul de cercetare penală are şi prerogativa extinderii cercetărilor dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mişcare acţiunea penală sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte; el este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se înaintează în cel mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanţă, în cel mult 5 zile.
Ordonanţa de schimbare a încadrării juridice determină fie administrarea de noi probe, în raport cu noua încadrare juridică, fie declinarea de competenţă sau trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul.