Drept

Potrivit art. 242 alin.1 C.pr.pen. încetarea urmăririi penale are loc în cazurile prevăzute la art. 10 lit. f-h, i¹ şi j C.pr.pen.[1] când există învinuit sau inculpat în cauză. În cazul de la art. 10 lit. i ( s-a dispus înlocuirea răspunderii penale ) nu se poate emite o soluţie de încetare a urmăririi penale, ci numai a procesului penal, fiindcă numai instanţa de judecată, în virtutea atribuţiilor sale jurisdicţionale, are această prerogativă.

Condiţia esenţială pentru o asemenea soluţionare a fazei de urmărire penală este cunoaşterea învinuitului sau a inculpatului, care trebuie să fi fost identificat, audiat în această fază. Încetarea este parţială, dacă în aceeaşi cauză sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiaşi cauze, şi încetarea urmăririi se face numai cu privire la învinuiţii sau inculpaţii, ori la faptele pentru care există cazul de încetare a urmăririi.

În baza art. 243 alin.1 C.pr.pen. organul de cercetare penală când constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art.10 lit. f-h, i¹ şi j, înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a procesului penal, propunere materializată într-un referat motivat.

Procurorul se pronunţă asupra încetării urmăririi penale prin ordonanţă, dispunând potrivit art. 11 pct.1 lit. c C.pr.pen. În cazul în care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, încetarea urmăririi penale se pronunţă prin rezoluţie.

Legea nu cuprinde un termen înlăuntrul căruia procurorul trebuie să se pronunţe asupra propunerii organului de cercetare penală, dar potrivit alin. 3 al art. 243, reprodus după cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, trebuie să ceară de îndată instanţei revocarea măsurii arestării preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se menţionează cazul sau cazurile de încetare a urmăririi penale constatate, instanţa dispune, prin încheiere, revocarea măsurii şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului, în acelaşi termen, împreună cu o copie a încheierii.

Ordonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă pe lângă menţiunile obligatorii enumerate în art. 203 C.pr.pen., şi dispoziţii privind : temeiul de fapt şi drept al acestei soluţii, revocarea măsurilor preventive, confiscarea specială, măsurile asiguratorii luate în vederea reparării prejudiciului născut din infracţiune, măsurile de siguranţă, cheltuielile judiciare.

Despre soluţie sunt înştiinţate persoanele interesate, precum şi administraţia locului de deţinere dacă învinuitul sau inculpatul este arestat, conform art. 246 alin.1 şi 2 C.pr.pen.

De asemenea, procurorul dacă constată că nu este cazul să dispună încetarea sau când a dispus încetarea parţial, restituie dosarul organului de cercetare penală, cu dispoziţia de a continua cercetarea ( art. 248 C.pr.pen.).

 

[1] Art. 10. - (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:………..

1. f) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
2. g) a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului;
3. h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;
4. i) …………………….;

    i¹) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

1. j) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică.

   (2) În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior în condiţii legale.