1.1. publicitatea şedinţei de judecată
Este principiul fundamental care caracterizează această fază secundă a procesului penal, prin intermediul căruia se asigură posibilitatea oricărei persoane de a asista la desfăşurarea activităţilor procesuale şi procedurale specifice judecăţii.
Potrivit art. 290 alin.1 C.pr.pen. şedinţa de judecată este publică. Încheierea de şedinţă trebuie să cuprindă menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică, în conformitate cu art. 305 şi 355 C.pr.pen. Dacă lipsesc asemenea menţiuni, sancţiunea este nulitatea absolută, considerându-se că au fost încălcate dispoziţiile legale.
Acest principiu are o importanţă deosebită, astfel că încălcarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii absolute, prevăzute de art. 197 alin.2 C.pr.pen. Totuşi, există şi situaţii de excepţie când plenitudinea acestui principiu este redusă.
a) Caracterul secret al şedinţei de judecată
Tot art. 290 alin.1 C.pr.pen. prevede că minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de judecată, întrucât ar avea un efect negativ asupra dezvoltării acestora.
Potrivit art. 290 alin.2 există situaţii când, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, instanţa poate declara şedinţa secretă pentru tot cursul sau numai pentru o parte a judecării cauzei, şi anume, dacă judecarea în şedinţă publică ar aduce atingere:
- unor interese de stat (ex. cazul infracţiunilor contra statului)
- moralei (ex. infracţiunile privitoare la viaţa sexuală)
- demnităţii sau vieţii intime (ex. infracţiunile contra demnităţii persoanei).
Chiar şi în această situaţie sunt admişi în sală părţile, reprezentanţii lor, apărătorii, şi alte persoane chemate la judecată în interesul cauzei. Legea conferă un caracter strict secret doar actului de deliberare, act la care participă doar membrii completului de judecată în faţa căruia a avut loc dezbaterile.
b) Nepublicitatea
Şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor nu este publică, astfel cum prevede art. 485 C.pr.pen.
Dacă inculpatul este minor sub 16 ani instanţa, după ce îl ascultă, poate dispune îndepărtarea lui din şedinţă, dacă apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar avea o influenţă negativă asupra minorului.
Din contră, când un minor este trimis în judecată împreună cu un major, şedinţa este publică, potrivit art. 486 C.pr.pen.
- c) Camera de consiliu
În situaţia în care legea prevede expres că judecata are loc în cameră de consiliu, cum e cazul măsurilor preventive ( de ex. luarea, prelungirea arestării preventive), nerespectarea acestei dispoziţii conduce tot la nulitatea absolută, întrucât nu s-au respectat dispoziţiile privitoare la publicitatea şedinţei.
Acest principiu al publicităţii şedinţei de judecată are o importanţă deosebită, astfel că încălcarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii absolute, prevăzute de art. 197 al.2 C.pr.pen., nu doar când se nesocoteşte publicitatea şedinţei, ci şi atunci când se încalcă nepublicitatea sau caracterul secret.
1.2. principiul nemijlocirii
Este stipulat în art. 289 C.pr.pen. care precizează că „judecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”.
Actele procesuale şi procedurale se îndeplinesc în mod direct, acesta fiind motivul pentru care instanţa readministrează probele administrate în cursul urmăririi penale, pe cât posibil.
În vederea realizării acestui principiu, art. 292 alin.2 C.pr.pen. prevede unicitatea completului de judecată în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibilă, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor (art. 292 alin.3 C.pr.pen.).
1.3. principiul oralităţii
Este stipulat la art. 289 C.pr.pen şi se află în strânsă corelaţie cu principiul contradictorialităţii, cu cel al publicităţii şi cu cel al nemijlocirii, astfel încât se poate vorbi de o interdependenţă între acestea. Inculpatul este ascultat oral, martorii sunt audiaţi oral, excepţiile sunt ridicate oral, concluziile se susţin oral. Judecătorul îşi formează convingerea nu numai pe baza probelor administrate oral şi consemnate în scris, ci şi în urma celor discutate cu ocazia dezbaterilor judiciare ( concluziile părţilor şi ale procurorului din faza dezbaterilor ). Practic, întreaga şedinţă de judecată presupune un dialog viu şi permanent.
Acest principiu reprezintă o garanţie a judecăţii desfăşurate în deplină legalitate, dând posibilitatea părţilor să se exprime. Fiind de esenţa şedinţei de judecată, nerespectarea oralităţii conduce la nulitatea hotărârii.
1.4. principiul contradictorialităţii
Constă în faptul că toate cererile, probele sunt puse în discuţia părţilor, procurorului, instanţei şi apărătorului, ca o garanţie a aflării adevărului.
Conform acestui principiu, funcţiile procesuale de acuzare şi cea de jurisdicţie trebuie să fie separate, iar funcţia de învinuire să fie plasată pe poziţie de egalitate cu cea de apărare. Deci contradictorialitatea se manifestă atât între părţi, între acestea şi procuror, cât şi între acestea şi instanţa de judecată. Principiul presupune ca părţile să cunoască probele în defavoarea lor, având posibilitatea combaterii lor, prin recunoaşterea dreptului la replică.
Deşi instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ pentru aflarea adevărului, rolul său este limitat de acest principiu, astfel că nici o măsură sau dispoziţie nu poate fi luată sau adusă la îndeplinire fără punerea lor în discuţia prealabilă a părţilor şi a procurorului.