Recursul este o cale ordinară preponderent de anulare parţial devolutivă, având menirea de a repara erorile de drept comise de instanţele de fond, prin hotărârile lor. El corespunde, de regulă, celui de-al treilea grad de jurisdicţie, doar prin excepţie, în cazul hotărârilor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, recursul reprezintă al doilea grad de jurisdicţie.
Această cale ordinară de atac reprezintă o garanţie necontestată pentru o bună înfăptuire a justiţiei, şi este perceput ca o necesitate organică a oricărui sistem procesual penal. Fiind o cale de atac prevăzută pentru nulităţi, conduce la anularea hotărârilor viciate de nulităţi.
În primul rând este o cale ordinară de atac, ca şi apelul; este o cale de atac, în principal, de drept, pe considerentul că starea de fapt nu este supusă controlului instanţei de recurs; este o cale de atac de anulare, fiindcă analizează nulităţi de fond şi de formă, adică erori de drept substanţial ( materiale ) şi procesuale ( formale ); este o cale de atac ireverenţioasă, întrucât se adresează unor instanţe judecătoreşti superioare; este o cale uşor accesibilă, întrucât orice hotărâre penală poate fi atacată cu recurs, de orice parte din proces, într-un termen fix.