Motivele de recurs sau de casare, nu pot consta în erori de fapt, care pot constitui motive de apel, cu excepţia erorii grave ( art. 385/9 pct. 18 C.pr.pen. ), ci numai în erori de drept ( errores juris ). Erorile de drept pot fi, formale ( de drept procesual ) sau substanţiale ( de drept material ).
Aşa cum am mai precizat anterior, recursul nu declanşează o nouă judecată în fond a cauzei. Instanţa de recurs controlează doar dacă s-a aplicat corect dreptul la faptele constatate de instanţa de fond.
Motivele formale
- nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei; după cum ştim, sancţiunea aplicabilă unor asemenea erori este nulitatea absolută prevăzută de ar. 197 alin. 2 C.pr.pen.
- instanţa nu a fost sesizată legal; sancţiunea este tot nulitatea absolută
- instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
- şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; lipsa publicităţii, sancţionată tot cu nulitatea absolută, trebuie dovedită
- judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
- urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie; de ex. la prezentarea materialului de urmărire penală, sau în cazurile prevăzute de art. 171. alin. 2
- judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori;
- când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 117 alin. 1 şi 2; este vorba de obligativitatea efectuării unei expertize psihiatrice asupra inculpatului în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, sau ori de câte ori organul judiciar are îndoială asupra stării psihice a inculpatului;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege; considerăm că nu numai nemotivarea hotărârii atrage casarea, ci şi motivarea insuficientă sau în termeni lapidari;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului;
- instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;
- când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.
Motivele substanţiale
- când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337;
- când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
- când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;
- când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului;
- când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori că a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată;
- când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;
- când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;
- când s-a comis o eroare gravă de fapt; eroarea trebuie să fie esenţială, să influenţeze hotărâtor soluţia din acea cauză, şi să fie evidentă, adică contrară probelor din dosar
- când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;
- când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;