Instanţa de rejudecare ( instanţa de recurs, instanţa a cărei hotărâre a fost casată, sau instanţa competentă ) trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.
Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost casată. Cu alte cuvinte trebuie păstrate limitele casării, instanţa de rejudecare neavând libertatea de a contesta în vreun fel decizia de casare.
Procedura de rejudecare este cea proprie judecăţii în primă instanţă, aplicându-se regulile care disciplinează orice şedinţă de judecată.
Hotărârea instanţei de recurs pronunţată în urma rejudecării este o decizie. Ea are un caracter definitiv şi inatacabil pe cale ordinară.
Hotărârea instanţei la care s-a trimis cauza spre rejudecare este o sentinţă, apelabilă sau/şi recurabilă în condiţiile legii, fiind supusă controlului de legalitate.