Contestaţia în anulare apare ca un remediu procesual prin care se pot repera erori de neînlăturat pe alte căi. Aşadar, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repuşi în aceste drepturi. Contestaţia în anulare nu trebuie confundată cu contestaţia la executare, care spre deosebire de prima, nu este o cale de atac, ci doar un mijloc de rezolvare a incidentelor ce se pot ivi pe parcursul executării hotărârii.
În ceea ce priveşte natura juridică a contestatiei în anulare, aceasta este atât o cale de atac de anulare, cât şi de retractare. Caracterul de cale de atac de anulare rezultă din scopul urmărit prin exercitarea acestei căi de atac, şi anume, anularea hotărârii. Caracterul de cale de atac de retractare rezultă din faptul că însăşi instanţa care a dat hotărârea este pusă în situaţia de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi eventual de a o infirma.
Contestaţia în anulare este reglementată în Codul de procedură penală în articolele 386 – 392. Această cale extraordinară de atac se poate folosi în anumite cazuri prevăzute expres de lege. De asemenea, în lege mai sunt reglementate aspecte privind titularii acestei căi de atac, termenele de exercitare şi procedura de soluţionare.