Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c şi d, şi de procuror. Dacă ar fi să examinăm acestă prevedere, ar rezulta că sfera titularilor nu este aceeaşi pentru toate cazurile de contestaţie în anulare.
Aşadar, pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a si b, titular poate fi oricare dintre părţile procesului penal. Observăm că procurorul nu poate în aceste cazuri să facă contestaţie în anulare, întrucât nefiind citat în cauză, nu se comit încălcări cu privire la procedura de citare. Procurorul participă la judecarea recursului în mod obligatoriu, fără a fi citat, prezenţa lui la termenele de judecată fiind consecinţa obligativităţii prezenţei lui.
Pe de altă parte, cel care introduce cererea trebuie să aibă calitatea de parte la judecarea recursului, să fie aşadar recurent (cel care a declarat recursul) ori intimat (cel cu privire la care s-a declarat recursul).
În cazul în care unul dintre inculpaţi nu a declarat recurs, nu a fost real implicat în recursurile declarate de celelate părţi şi nu s-a făcut nici o extindere a acestor recursuri în ceea ce îl priveşte, acel inculpat nu poate uza de calea extraordinară a contestaţiei în anulare.