- a) Instanţa competentă
Contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. Cererea poate fi judecată, din punctul de vedere al competenţei materiale, la oricare instanţă, cu excepţia Judecătoriei şi a Tribunalului militar care nu soluţionează recursuri.
Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. În acest caz, poate fi competentă şi Judecătoria sau Tribunalul militar, întrucât hotărârile acestora pot deveni definitive în condiţiile legii. În ceea ce priveşte compunerea completului de judecată, deşi în lege nu se prevede expres, în literatura de specialitate a fost exprimată opinia potrivit căreia completul de judecată va fi compus din aceiaşi judecători care au pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
- b) Şedinţa de judecată în care se rezolvă contestaţia în anulare
Admiterea in principiu
Legiuitorul a fixat o etapă preliminară judecăţii propriu-zise, pentru a se verifica îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, dacă persoana are calitatea cerută de lege, dacă cererea este motivată şi dacă cererea a fost introdusă in termenul prevăzut de lege.
Şedinta de judecată se desfăşoară fără citarea părţilor, ocazie cu care se verifică dacă contestaţia este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele pe care se sprijină contestaţia sunt din cele prevăzute de art. 386 C.proc.pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. Dacă sunt îndeplinite aceste conditii, se dispune admiterea în principiu a contestaţiei şi se dispune citarea părţilor interesate.
Deşi nu se precizează, admiterea în principiu a contestaţiei se face prin încheiere. După examinarea în principiu a cererii de contestaţie în anulare este posibilă şi o soluţie de respingere a acesteia în situaţia în care se constată că nu au fost depuse dovezi în sprijinul contestaţiei în anulare sau în cazul în care termenul legal de introducere a cererii a fost depăşit. Respingerea se face printr-o decizie.
În cazul în care se dispune admiterea în principiu, instanţa va lua măsuri pentru pregătirea şedinţei de judecată, fixând termenul de judecată şi dispunând citarea părţilor. De asemenea, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare o cere.
Judecarea contestaţiei în anulare
La termenul fixat după admiterea în principiu, în şedinţă publică, instanţa ascultă părţile şi procurorul. După examinarea motivelor contestaţiei, dacă găseşte întemeiată cererea, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare o cere şi procedează după caz, fie la rejudecarea recursului fie la rejudecarea cauzei după casare.
La judecarea contestaţiei, nu se examinează cauza în fond, ci doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 386 C.pr.pen.
Judecînd contestaţia, instanţa ascultă părţile şi concluziile depuse de procuror şi dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere. În urma admiterii contestaţiei pe temeiul art. 386 lit. a, instanţa urmează a desfiinţa în întregime decizia instanţei de recurs, chiar şi în ceea ce priveşte partea la care inculpatul nu a făcut contestaţie şi al cărui recurs a fost soluţionat în lipsă. O asemenea soluţie se impune faţă de legătura funcţională dintre calea de atac a contestaţiei şi calea recursului. După desfiinţarea hotărârii, instanţa procedează după cum am mai precizat, la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare.
Judecata în cazul prevăzut de art. 386 lit. d C.pr.pen. este o judecată căreia îi lipseşte faza de admitere în principiu, judecata făcându-se direct cu citarea părţilor şi participarea procurorului. Dacă instanţa consideră întemeiată cererea, va desfiinţa prin decizie sau sentinţă ultima hotărâre cu privire la care funcţionează principiul autorităţii de lucru judecat.
Sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.