Din cauza că instanţa supremă nu ia contact cu toate cauzele în care se pune problema interpretării legii, şi din dorinţa de a asigura o aplicare unitară a legii penale, s-a instituit aceasta cale extraordinară de atac, această natură juridică fiind discutabilă, fiindcă reformarea hotărârii este pur teoretică. Recursul în interesul legii a fost introdus în actualul cod prin Legea nr. 45/1993, fiind conceput ca un instrument de îndrumare a jurisprudenţei.
Potrivit art. 414² alin. 1 C.pr.pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală pe întregul teritoriu al ţării, să ceară instanţei supreme să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti.
Deciziile pronunţate de Secţiile Unite, prin care se soluţionează sesizările, sunt obligatorii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi pe pagina de Internet a instanţei supreme. Ele se aduc la cunoştinţă instanţelor şi de Ministerul Justiţiei.
Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.