Societatea geto-dacă prezintă trăsăturile unei societăţi gentilico-tribale, aflate pe ultimul stadiu de dezvoltare, ceea ce reprezintă o democraţie militară a triburilor şi uniunilor de triburi.
În cadrul sistemului, atribuţiile de conducere socială aparţin Adunării Poporului, care reprezintă Adunarea Bărbaţilor, capabili să poarte arme. Aceasta ia cele mai importante decizii pentru întreaga colectivitate pe baza principiului că cine îşi risca viaţa în luptă, trebuie să şi decidă. Regii menţionaţi de autorii antici(ex. Rubobostes) nu sunt aşa cum s-ar crede, şefi de state, monarhi, ei sunt în realitate conducătorii unor triburi şi uniuni de triburi, aleşi şi revocaţi de Adunarea Poporului, aceasta stabilind totodată şi atribuţiile.
Nu este însă mai puţin adevărat că, aşa cum rezultă şi din izvoarele prezentate, pe fondul descompunerii societăţii gentilico-tribale se manifestă mai acut tendinţa conducerii militarizate, sprijinită de aristocraţia gentilico-tribala, de a se impune în faţa poporului, de a-şi permanentiza şi consolida decizia, ba chiar de a o transmite cu titlu ereditar, tendinţa ce marchează tranziţia de la societatea gentilico-tribala la societatea organizată politic(stat), astfel încât aceşti şefi militari, anturaţi de aristocraţia elementelor gentilico-tribale, devin unicul factor decizional în societate.