Pin It

Noţiunea de alegeri, analizată din punct de vedere al dreptului administrativ, nu este una din noţiunile care, la prima abordare chiar, suscită entuziasmul gândirii. Nu din motivul că ea ar fi percepută dificil într-un domeniu, în care alegerile au jucat în trecut şi continuă încă să mai joace un rol important în desemnarea unor autorităţi reprezentative administrative. Totuşi, procedeul alegerilor pare atât de ataşat  dreptului constituţional, încât la prima abordare se consideră că a dobândit ansamblul caracteristicilor sale, că şi-a epuizat  semnificaţiile  şi că, în sfârşit, domeniul său este circumscris  dreptului constituţional.

         În literatura de specialitate este discutată problema:   alegerile locale sunt alegeri politice sau administrative? În Franţa, de exemplu, mult timp se considera că alegerile locale sunt alegeri administrative,  concepţia fiind  influenţată de îndelungata perioadă de administrare prin reguli tradiţionale centralismului iacobin.68

În 1982, ca rezultat al reformei administrative care a legiferat libertatea comunelor, departamentelor şi regiunilor, Consiliul Constituţional francez a afirmat însă că alegerea politică este nu numai o alegere de  reprezentanţi la nivel central, dar în egală măsură şi a aleşilor locali,  atribuind astfel un caracter politic şi alegerilor comunale, municipale şi regionale.69

În fond,  am stabilit deja, că în urma alegerilor ansamblul cetăţenilor desemnează dintre ei  un număr restrâns de reprezentanţi care îşi asumă responsabilitatea de a decide asupra afacerilor publice în numele şi în locul lor. Astfel, alegerile implică un sistem de reprezentare politică şi exprimă în concepţia lui Maurice Hauriou, esenţa  libertăţii politice.70 Continuând acest gând, Maurice Hauriou scrie: " nu ideia de reprezentare generează alegerea reprezentanţilor, ci ideea de libertate politică şi cea de suveranitate naţională; în sumă, aceasta este necesitatea pe care o simte naţiunea de a-si impune învestitura  asupra  unor, cel puţin, reprezentanţi ai săi".71 

         Privind semnificaţia tradiţională a alegerilor, şi Raymond Carre de Malberg susţine că alegerile reprezintă baza esenţială a sistemului constituţional  francez.72 Evident, din acest punct de vedere este dificil  a medita asupra noţiunii de alegeri în dreptul administrativ în afara teoriei generale a dreptului şi statului.

Fără  a pătrunde în detalii,  este clar că noţiunea de alegeri se înscrie în mod deosebit într-o logică a reprezentării. Maurice Hauriou ilustrează că această logică nu este proprie dreptului constituţional, căci reprezentării organelor politice sau, mai bine zis, desemnării "organelor reprezentative sau a reprezentanţilor" se adaugă o reprezentare administrativă.73

Între aceşti doi termeni există însă o contradicţie ce denotă caracterul ambivalent al reprezentării în dreptul administrativ. Din acest punct de vedere, conform părerii lui Leon Duguit, alegerile constau în abilitarea anumitor autorităţi administrative, în afara schemei clasice de desemnare ierarhică.74 Dacă păstrăm totuşi această expresie, observăm că reprezentarea administrativă se deosebeşte de reprezentarea politică prin autonomia voinţei şi responsabilitatea politică, pe care o implică ultima.

Evident,  apare  iarăşi  întrebarea dacă alegerile prezină un specific în dreptul administrativ. Bineînţeles nu, dacă  am lua în considerare descentralizarea administrativă. Maurice Hauriou recunoaşte: "Cauzele descentralizării nu sunt deja de ordin administrativ, centralizarea i-ar asigura ţării o administraţie mai abilă, mai imparţială, mai integră şi mai economă, decât descentralizarea. Dar ţările moderne nu au nevoie doar de o bună administrare, ci şi de o libertate politică".75

Am adus anterior argumentele lui Andre de Laubadere  că descentralizarea ar avea  o fundamentare dublă: politică şi administrativă. Din punct de vedere politic, ea garantând exercitarea libertăţilor locale, implicând participarea cetăţenilor sau a reprezentanţilor  acestora  în afacerile publice, găsindu-şi realizarea în alegerile locale, generând şi democraţia locală.

Participarea cetăţenilor nu poate fi redusă la o simplă exprimare de opţiuni electorale, care ar simplifica autonomia locală până la inversarea semnificaţiei sale. Prin intermediul organelor reprezentative, cetăţenii participă la conducerea treburilor publice ale ţării, sunt apropiaţi de luarea de decizii în tot ceea ce le afectează existenţa. Participarea cetăţenilor conţine premisele şi căile efective pentru constituirea unui parteneriat continuu între cei aleşi şi public, între ofertanţii de servicii publice şi utilizatorii lor.

Se impune  sublinierea faptului că organele reprezentative locale sunt integrate în structura organelor puterii executive (fapt demonstrat anterior) şi că participă la realizarea puterii de stat în teritoriile respective. În acest sens, putem afirma că ele reprezintă un element constitutiv, un subsistem al sistemului politic, devenind astfel un instrument de reglare şi stabilizare a acesteia.76

          În cadrul alegerilor, cetăţenii îşi realizează drepturile exclusiv politice, reglementate de constituţie (art.38 din Constituţia Republicii Moldova): dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales.

         Caracterul    politic   al    acestor    drepturi   îl  constiuie   faptul  că  ele  pot  fi folosite numai pentru participare la guvernare, la administrarea autonomă a afacerilor publice de interes local. Deoarece termenul "a guverna "   înseamnă  " a conduce,  a dirija,  a îndruma  conduita  cuiva ", considerăm că el trebuie înţeles nu numai ca activitate  de conducere a statului, ci şi a colectivităţilor locale, fiind deja utilizată pe larg expresia- guverne locale.

         Alegerile locale sunt organizate şi se desfăşoară după aceleaşi reguli ca şi alegerile parlamentare, prezidenţiale, în baza aceloraşi principii reglementate de constituţie (vot universal, direct, secret şi liber exprimat), având acelaşi scop: desemnarea de organe reprezentative.

Am menţionat  că în cadrul alegerilor de orice nivel suntem în prezenţa raporturilor juridice de drept constituţional. În această ordine de idei, menţionăm că, în cazul în care unitatea administrativ-teritorială este declarată  circumscripţie electorală pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, ea devine subiect al raporturilor de drept constituţional.77        

Astfel văzute lucrurile, menţionăm că unitatea administrativ-teritorială -subiect al raporturilor de drept constituţional nu poate să-şi schimbe natura sa juridică în cadrul alegerilor locale devenind subiect al raporturilor de drept administrativ.

Şi un ultim argument în favoare caracterului politic al alegerilor locale îl constituie faptul că ele, ca şi cele parlamentare sau prezidenţiale, sunt organizate în baza pluralismului politic. Rolul partidelor politice în alegerile locale este expus într-un capitol aparte al acestei lucrări, vom menţiona doar că participarea lor la alegerile locale demonstrează incontestabil interesul politic pe care îl manifestă. Dacă am admite că alegerile locale sunt alegeri administrative, ar fi dificil să argumentăm rolul partidelor politice în astfel de alegeri.

         În concluzie putem afirma că într-un sens restrâns alegerile locale au un caracter administrativ, deoarece  se constituie ca urmare o autoritate administrativă, iar într-un sens larg ele posedă un caracter politic, dat fiind faptul că  servesc drept mecanism de constituire a componentelor regimului reprezentativ, generează descentralizarea administrativă, democraţia locală, implică participarea cetăţenilor la administrarea autonomă a afacerilor publice locale.

 

 

6                      8 Jean Marie Cotteret şi Claud Emery susţin ideea de alegeri administrative, relevând că alegerile locale apar ca nepolitice. Jean Marie Cotteret, Claud Emery, Le systemes electoraux, Ed.Puf, 1988, p.32.

                În acest sens, la alegerile locale din Franţa din 1973 Prim ministrul Franţei Pierre Messmer a declarat că alegerile cantonale sunt administrative şi nu politice, fiind susţinut de Preşedintele Valery Giscard d'Estaing care, la rândul său, asigura că ele nu sunt esenţialmente politice. Albert Mabileau, Le  systeme local en France, Montchrestien, 1994, p.122.

6                      9 Claud Franc, Droit des elections nationales et locales, J.Delmas et Cie, Paris, 1988, p.26.

7                      0 Maurice Hauriou, Precis de droit constitutionnel, Sirey, 2-e ed., 1929, p.133.

7                      1 Ibidem, p.147-148.

7                      2 Raymond Carre de Malberg, op.cit., p.413.

 

7                      3 Maurice Hauriou, op.cit., p.211.

7                      4 Leon Duguit, op. cit., p.426.

7                      5 Maurice Hauriou, Precis de droit administratif, 12-e ed., 1993, p.86.

7                      6 Albert Mabileau, op.cit., p.15.

 

7                      7 Ioan Muraru, op. cit., vol.I, p.19.