Exercitând dreptul de vot, alegătorul apreciază şi fixează manifestarea sa de voinţă, al cărei conţinut este influenţat de propria viziune politică, economică, religioasă, juridică etc. Obiectul manifestării de voinţă a alegătorului este alegerea unui lider (primar), unui consilier sau unui grup de consilieri personal şi nu prin intermediari sau reprezentanţi. Realizarea acestei cerinţe va însemna că votul este direct.
Pentru alegerea organelor reprezentative locale această regulă este de o importanţă majoră deoarece, participând nemijlocit la alegerea organului reprezentativ, cetăţeanul îşi realizează dreptul de a participa la administrarea treburilor publice locale direct sau prin reprezentanţi, este apropiat de procesul de decizie.
În practica internaţională s-au cristalizat două modalităţi de alegere a primarilor de comune, oraşe şi municipii: prin vot universal, direct şi prin vot indirect de către consilierii consiliilor respective. În acest sens, considerăm că se păstrează calitatea de autorităţi reprezentative a consiliilor alese prin vot direct şi a celor alese prin vot indirect. Alegerile directe denotă, bineînţeles, un nivel mai înalt al democraţiei locale, reprezintă o participare mai efectivă a cetăţenilor la gestiunea treburilor publice locale.
În cazul alegerilor directe, alegătorul este conştient că, în mare măsură, calitatea activităţii organului reprezentativ depinde de opţiunea sa, care pentru alegerile locale este cât se poate de precisă, mai puţin influenţată de diferiţii factori de presiune căci, alegerile derulându-se într-un cadru restrâns în care candidaţii se află foarte aproape de alegătorii săi, am putea spune că au cu ei legături aproape cotidiene, ultimii cunoscându-le foarte bine calităţile morale şi profesionale.
Numai prin alegeri directe organul desemnat va obţine cu adevărat calitatea de a fi reprezentativ, de a reprezenta direct interesele colectivităţii care l-a ales, pătrunzându-se şi de o răspundere morală mai mare faţă de alegătorii săi pentru promisiunile făcute.
Alegerea autorităţilor publice locale prin vot direct este o cerinţă reglementată prin normă juridică, conferindu-i-se astfel caracter obligatoriu şi stabilitate. Legea României nr.70/91 privind alegerile locale (art.1) şi legea similară a Republicii Moldova (art.1) stabilesc alegerea consiliilor locale de toate nivelele şi a primarilor prin vot universal, egal, direct şi liber exprimat.