Buletinul de vot constituie instrumentul electoral principal cu care alegătorul exercită dreptul de vot sau obţiunea şi pe baza căruia se stabileşte rezultatul votării. Momentul introducerii buletinului de vot în urnă reprezintă acţiunea de transfer, de delegare către reprezentantul ales a dreptului de administrare a interesului public local al colectivităţii în numele acestuia.
Ţinându-se cont de importanţa acţiunii, buletinul de vot trebuie să corespundă unor anumite cerinţe ca să nu se lase posibilitatea falsificării votării, cu alte cuvinte falsificarea opţiunii electoratului. În primul rând buletinul trebuie să conţină o informaţie clară, şi cât se poate de cuprinzătoare despre persoana care candidează, în componenţa cărei formaţiuni politice, şi semnul electoral.
Şi în România, şi în Republica Moldova, legile stabilesc că pe paginile interioare ale buletinului se vor imprima patrulatere în număr suficient pentru a cuprinde toate listele de candidaţi, inclusiv listele de candidaţi independenţi.
Art.48 din Legea nr. 70/1991 în România prevede că în patrulater se va imprima denumirea partidului politic, alianţei politice sau alianţei electorale ori, după caz, menţiunea "candidat independent", semnul electoral, listele electorale în care candidaţii se identifică prin nume şi prenume în ordinea stabilită de cei care au depus lista.
În Republica Moldova, art.32 din Legea cu privire la alegerile locale prevede că în patrulater se imprimă numai denumirea partidului, organizaţiei social-politice, blocului electoral, numărul de candidaţi de pe listă, numele şi prenumele candidatului independent şi semnul electoral. (Fig. nr.2)
După cum observăm, conţinutul buletinelor de vot diferă.
În primul caz, el conţine lista în care candidaţii sunt nominalizaţi, iar în cazul doi numai denumirea partidului politic şi numărul de candidaţi de pe lista depusă. Este firesc să ne întrebăm, în această situaţie ce votează alegătorul din Republica Moldova? Evident, partidul sau blocul electoral şi nu o echipă care va constitui autoritatea reprezentativă. Legiuitorul, din intenţia reducerii suprafeţei buletinului de vot, în fond pentru comoditatea alegătorului, a comis o gravă eroare, înlocuind candidaţii de pe listă cu partidul care i-a propus, transferând nelegitim partidului politic dreptul legitim al cetăţeanului de a fi ales.
Argumentul precum că alegătorul intrând în posesiunea buletinului de vot nu mai are timp să studieze toţi candidaţii de pe liste nu este convingător, mai mult decât atât, este lipsit de logică. Legea nu stabileşte cât timp trebuie să se afle votantul în cabina de vot. Alin.6 al art. 46 spune că alegătorul nu poate să se afle în localul de votare mai mult de timpul necesar votării. Pentru a ajuta alegătorului să găsească rapid în buletinul de vot lista de candidaţi pentru care s-a decis să voteze, legea prevede că partidele politice şi blocurile electorale îşi pot stabili semne electorale care nu pot fi identice.
În România, alegătorul va aplica pe buletinul de vot ştampila cu menţiunea "votat" în patrulaterul care cuprinde lista de candidaţi sau numele candidatului pe care îl votează .
În Republica Moldova, s-a găsit o soluţie mai simplă. În fiecare patrulater, în partea dreaptă, la o distanţă egală de latura de sus şi cea de jos, se imprimă un cerc cu diametrul de 15 mm., în care alegătorul care votează "pro" trage două linii în cruce.
Pentru a nu permite utilizarea de buletine falsificate, art.45 al legii prevede că buletinul de vot înmânat alegătorului trebuie să aibă aplicată pe verso ştampila comisiei electorale.