Cartea de alegător reprezintă un document eliberat cetăţeanului cu capacitate electorală de către autoritatea publică a localităţii de domiciliere permanentă pentru facilitarea identificării lui în procesul votării.
Cartea de alegător poate fi considerată pe bună dreptate documentul "de identitate electorală", deoarece sub aspect juridic reprezintă un act care atestă calitatea de alegător. Aceasta se înmânează posesorului după ce a fost înscris în listele permanente, în conformitate cu care se ţine evidenţa alegătorilor ( art. R.23 din Codul electoral al Franţei). Prin urmare, prioritate la identificarea calităţii de alegător o are lista electorală şi nu cartea de alegător, care în ultima instanţă poate fi şi falsificată.
Cartea de alegător nu este de fapt un element obligatoriu al operaţiunilor electorale, identitatea electorală fiind atestată cu acelaşi succes de lista electorală. Utilizarea ei însă nu duce la substituirea listelor electorale, ci se face în paralel, oferind şi unele avantaje. În afară de faptul că atestă calitatea de alegător a titularului în circumscripţia sau localitatea respectivă, cartea de alegător evită folosirea actelor de identitate, nu permite votarea în mai multe secţii de votare sau în mai multe circumscripţii electorale, contribuie la educarea politică a alegătorului. Din avantajele menţionate, vom accentua importanţa considerabilă pe care o are educarea politică a cetăţenului alegător, deoarece, deţinând cartea electorală, el are reala convingere de importanţa participării sale la formarea autorităţilor publice reprezentative, care vor exercita în numele lui funcţiile atribuite. În afară de aceasta, înregistrarea în cartea de alegător a participării lui la toate formele de alegere politică prin sufragiu universal va sublinia valoarea calităţii sale de cetăţean şi îl va determina să nu practice absenteismul.
În Republica Moldova, legile electorale nu prevăd utilizarea cartei de alegător. Nici Legea nr.70/1991 în România nu prevede utilizarea cartei de alegător în alegerile locale cu toate că Legea nr.68 din 15 iulie 1992 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului a introdus această noţiune, dar fixând că ele sunt valabile doar pentru toate consultările cu caracter naţional. Cărţile de alegător nu sunt decât operaţiuni tehnice legate de exercitarea dreptului de vot, de procesul electoral în genere, identic din punct de vedere tehnic la toate scrutinele cu vot universal.