Pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor locale, este necesară instituirea unor instanţe electorale speciale cărora legea le încredinţează efectuarea alegerilor la nivelul la care sunt constituite. Astfel, art.21 al Legii 70/1991 privind alegerile locale în România prevede constituirea Biroului Electoral Central; birouri electorale judeţene; birouri electorale de circumscripţie; birouri electorale ale secţiilor de votare. În Republica Moldova, art.10 din Legea cu privire la alegerile locale utilizează termenul de comisii electorale, stabilind constituirea aceluiaşi set de instanţe electorale.
Din atribuţiile birourilor şi comisiilor electorale se observă o ierarhie a acestora. În această ordine de idei, se impune întrebarea dacă ierarhizarea instanţelor electorale vine sau nu în contradicţie cu principiile democratice de organizare şi desfăşurare a alegerilor locale.
Vom menţiona că problema necesităţii existenţei unui astfel de control ierarhizat asupra activităţii instanţelor electorale este discutabilă. Există părerea că această formă de control nu ar trebui exercitată din motivul că în perioada alegerilor locale nu trebuie să existe nici un control ierarhizat în afară de cel jurisdicţional, aşa cum consiliile comunale şi primarii activează în baza principiilor autonomiei locale şi a descentralizării administrative care exclud raporturile de subordonare ierarhică.
Noi împărtăşim ideea că în afară de controlul jurisdicţional, ar trebui să existe şi controlul instanţelor electorale ierarhizate deoarece controlul legalităţii şi corectitudinii operaţiunilor electorale este mai eficient din interior decât din exterior, organizat şi efectuat, bineînţeles, în limitele prevăzute de lege. Acest control este justificat şi prin faptul că consiliile de toate nivelele (comunale, orăşeneşti, judeţene, raionale, provinciale, regionale etc) fiind alese prin vot universal şi direct în cadrul alegerilor locale, este firească interesarea comisiilor electorale judeţene, raionale, provinciale sau regionale privind modalitatea aplicării legii electorale în unităţile administrativ-teritoriale inferioare în care are loc votarea.
Există posibilitatea creării de comisii speciale pentru exercitarea controlului asupra operaţiunilor electorale, aşa cum se procedează, de exemplu, în Franţa.31 Nu punem la îndoială eficienţa acestei forme de control, trebuie însă menţionată legătura ei cu ideea alegerilor locale ca alegeri administrative. Chiar dacă în Franţa, la nivel de Consiliu Constituţional, a fost făcută declaraţia că toate alegerile prin vot universal şi direct sunt politice, în legislaţia electorală franceză primarilor şi prefecţilor li se atribuie un rol considerabil în procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor.
Considerăm că rolul autorităţilor publice locale trebuie să fie redus la crearea de condiţii necesare bunei derulări a alegerilor, implicarea lor în organizarea operaţiunilor de votare urmând să fie limitată pe cât e posibil. Această teză o vom justifica prin următorul argument. Alegerile locale, ca şi cele naţionale, au un caracter politic, fapt demonstrat anterior. Aşa cum şi alegerile locale au loc în baza pluralismului politic, partidele şi formaţiunile politice sunt cointeresate evident în rezultatul alegerilor, iar formaţiunile politice guvernante pot influenţa într-o anumită măsură rezultatul lor. Din acest considerent este necesar ca atît autorităţile publice locale, cât şi organele statului să ocupe o poziţie neutră. Cu alte cuvinte, participarea lor la procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor trebuie să fie minimă, în limitele necesarului şi strict reglementată de lege, fără a li se da posibilitatea de a influenţa, într-un fel sau altul, rezultatele alegerilor.
O altă problemă legată de activitatea eficientă a birourilor şi comisiilor electorale este componenţa calitativă a acestora. Astfel, în România, conform art.29 din Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judicători ai Curţii Supreme de Justiţie.
În Republica Moldova, art.11 din Legea cu privire la alegerile locale prevede constituirea Comisiei Electorale Centrale din 7 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, 4 reprezentanţi ai Procuraturii şi câte un reprezentant cu vot consultativ al fiecărui partid politic sau bloc electoral participante la alegeri.
Birourile electorale de circumscripţie în România, conform art.22, sunt constituite din jurişti şi reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale. Desemnarea juriştilor, dintre care unul va fi de regulă magistrat, se face în şedinţă publică de către preşedintele tribunalului judeţean prin tragere la sorţi intre magistraţi sau alţi jurişti existenţi în judeţ.
În Republica Moldova, în baza art.12, numai preşedinţii comisiilor electorale raionale şi municipale sunt aleşi dintre judecători ai judecătoriilor respective, iar comisiile electorale (orăşeneşti, comunale şi ale secţiilor de votare) sunt constituite dintre preşedinte şi până la 10 membri, ale căror candidaturi sunt propuse de autoritatea administraţiei locale.
În afară de aceasta, nu este clar rolul procurorilor în Comisia Electorală Centrală, ei de fapt fiind reprezentanţi ai puterii executive.
Observăm o diferenţă considerabilă între componentele calitative ale birourilor şi comisiilor electorale.
În primul caz, este pus la bază principiul separării puterii în stat, în care judecătorii, reprezentanţi ai ramurii a treia a puterii de stat, fiind imparţiali, participă la procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor ca arbitrii neutri, asigurând astfel şi egalitatea de şanse ale participanţilor în competiţia electorală.
Pentru a nu permite exercitarea de influenţă asupra rezultatelor alegerilor, în componenţa birourilor sunt incluşi şi reprezentanţi ai partidelor, alianţelor politice şi electorale care vor supraveghea cu stricteţe respectarea legii la toate operaţiunile electorale.
În al doilea, sunt încălcate principiile de imparţialitate şi egalitate de şanse ale concurenţilor deoarece autoritatea administraţiei publice locale, reprezentată de un partid care a câştigă alegerile precedente, va promova în comisiile electorale de toate nivelurile adepţi sau simpatizanţi interesaţi ca autoritatea să rămână la conducere şi în continuare. Mai mult decât atât, pentru ca aceste comisii să nu fie stingherite în acţiuni partidelor politice şi blocurilor electorale participante la alegerile s-a permis, prin dispoziţiile alin.6 al art.12, desemnarea în comisiile electorale numai a câte un reprezentant cu vot consultativ, ceea ce înseamnă fără dreptul de a participa la luarea de decizii.
3 1 Conform art. L.85-1 şi R.93-1 al Codului electoral francez, în toate comunele cu o populaţie care depăşeşte 20 de mii se instituie de către prefect, cu cel puţin patru zile înaintea de prima zi de scrutin, comisii de control însărcinate să verifice legalitatea compoziţiei birourilor electorale ale secţiilor de votare şi operaţiunile electorale efectuate de acestea. Controlul exercitat de comisii este un control administrativ care nu poate fi confundat cu un control jurisdicţional.