O problemă care trezeşte mari discuţii, şi va trezi şi pe viitor, este originea constituţionalismului în Republica Moldova. Deja au apărut publicaţii în care se caracterizează constituţiile sovietice socialiste moldoveneşti începând cu Constituţia Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti din 1925[1].
Este cunoscut faptul istoric care a avut loc în sec. al XIX-a, anexarea părţii răsăritene a Moldovei (denumită ulterior Basarabia de către Ţarul rus din considerente politico-diplomatice) de către imperiul rus, în baza Tratatului de pace încheiat la Bucureşti în 1812 între Rusia şi Turcia. După acest eveniment Basarabia a fost transformată într-o provincie a Rusiei şi deci, nu se putea vorbi de vre-o formă de statalitate sau autodeterminare.
Este cunoscut şi faptul că pe data de 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării, organ legislativ constituit la Congresul ostăşesc, ţinut la Chişinău între 20-22 octombrie 1917, a proclamat Basarabia Republică Democrată Moldovenească, iar la 24 ianuarie 1918 declarându-se şi independenţa. Două luni mai târziu, la 27 octombrie 1918, Sfatul Ţării adoptă Declaraţia de Unire, integrând Basarabia în hotarele fireşti a naţiunii române.
În această perioadă scurtă de independenţă, care bineînţeles, nu a avut loc în baza dreptului la autodeterminare ci a unor consecinţe istorice care au avut loc în Europa (sfârşitul primului război mondial, revoluţia în Rusia)[2], Republica Moldovenească a avut şi o constituţie, croită după modelul Constituţiei României din 1866.
La 12 octombrie 1924 în cadrul PSS Ucraina se creează Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, fiindu-i împrumutate în acest scop câteva raioane cu populaţie ucraineană (Cotovsk, Ananievsc, Codâma, Crasnookneansc şi altele care după crearea RSSM în 1940 au fost restituite Ucrainei).
Era limpede că această creatură artificială, numită RASS Moldovenească a fost constituită în scopul declanşării unei propogande de integrare ulterior cu teritoriul Basarabiei, ce de fapt nici nu se ascundea, vorbindu-se despre aceasta deschis în multiple documente[3].
La 23.04.1925 a fost adoptată Constituţia RASSM, renovată apoi în 1938 în conformitate cu Constituţia URSS din 1936 şi a RSS Ucraina din 1937, ambele constituţii având un caracter la fel de artificial ca şi RASSM, care nu cerea recunoaşterea nimănui, fiind creată în baza politicii imperiale sovietice de către Comitetul Central al Partidului Comunist din URSS.
În urma evenimentelor care au avut loc în 1940, “eliberarea” teritoriului care nu a aparţinut până atunci URSS-ului sub nici o formă, a fost constituită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Important de reţinut faptul că populaţia viitorului stat nu a fost întrebată dacă doreşte autodeterminarea şi nu sa exprimat printr-un act de manifestare a voinţei generale. Statul a fost creat şi integrat în URSS, ce este demonstrat convingător de Legea Sovietului Suprem al URSS din 2 aprilie 1940 în care se spunea următoarele: Sovietul Suprem hotărăşte:
- A crea Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
- 2. A include în componenţa RSSM următoarele oraşe, judeţe şi raioane(sunt nominalizate 15 unităţi administrativ-teritoriale, o parte din teritoriul RASSM)[4].
La 10.02.1941 a fost adoptată Constituţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, apoi în 1978 o altă constituţie adoptată la Constituţia socialismului dezvoltat a URSS din 1977.
Evident, imensul imperiu sovietic avea nevoie de constituţie, şi fiecare membru al acestuia la fel, pentru a putea fi recunoscut ca subiect al relaţiilor de drept internaţional. În fond, constituţiile sovietice legiferau regimul comunist şi partidul comunist ca forţă dominantă în societate, ce demonstrează cu prisosinţă că puterea politică nu aparţinea poporului care o exercita prin sovietele de deputaţi de toate nivelurile, cum era scris în constituţii, ci unicului partid care prin reglementare constituţională a uzurpat-o în mod deschis.
Pentru istoria Republicii Moldova perioada 1940-1991 bineînţeles, prezintă un interes istoric deoarece, a fost o perioadă de dezvoltare a societăţii şi din punct de vedere economic şi din punct de vedere cultural, deşi cu amprenta ideologiei comuniste, totuşi s-a păstrat unitatea naţională, limba română, tradiţiile, obiceiurile naţionale. Nu putem spune acelaşi lucru şi despre constituţiile din 1925,1941, 1978 deoarece pentru ştiinţa dreptului constituţional nu prezintă mare interes[5], şi credem că nu merită să fie analizată detailat.
[1] A se vedea Alexandru Arsene, Drept constituţional şi instituţii politice, Note de curs, Vol.1, Chişinău, 1997, p.-219-222.
V.M. Ivanov, Konstituţionoe pravo Respubliki Moldova, Ciasti 1, Chişineov, 1996, p.7-41.
[2] Considerăm că chiar dacă nu ar fi avut loc Unire Republica Democrată Moldovenească nu ar fi supraveţuit prea mult deoarece marile puteri nu aveau să permitră acest lucru, fapt demonstart ulterior prin semnarea la 23.08.1939 Pactului Ribbentrop-Molotov în rezultatul căruia Basarabia a fost reântoarsă, deja imperiului sovietic.
[3] A se vedea Declaraţia de constituire a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenească şi Manifestul primului Congres Moldovenesc a sovietelor de deputaţi a muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii, Gosudarstveno pravovâe aktî Moldavscoi SSR (1924 -1941), Cartea Moldovenească, 1963.
[4] Gosudarstveno pravovâe aktî Moldavscoi SSR (1924 -1941), Cartea Moldovenească, 1963.
[5] A se vedea în acest sens Bazele Statului şi Dreptului Republicii Moldova, Boris Negru, Titlul II, Ed. Cartier, 1997. P.100.