Din punct de vedere juridic constituţia este structurată în 143 articole, 7 titluri unele având capitole şi secţiuni.
Titlul I. Principii generale. În primele 13 articole ale prezentului titlu este legiferat fundamentul juridic şi politic al statului. Art.1 declară Republica Moldova stat suveran, independent, unitar şi indivizibil, cu forma de guvernământ republicană, stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Celelalte articole din titlu sunt armonios legate cu cel citat, reprezentând o dezvoltare a reglementării date cum ar fi: suveranitatea naţională aparţine poporului care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (art.2); teritoriul este inalienabil, frontierele fiindu-i consfinţite prin lege organică (art.3); democraţia se exercită în condiţiile pluralismului politic care este incompatibil cu dictatura şi totalitarismul (art.5).
O importanţă deosebită o prezintă art.6 care fixează separarea şi colaborarea puterii legislative, executive şi judecătoreşti în exercitarea prerogativelor ce le revin.
Republica Moldova ca subiect a relaţiilor de drept internaţional se obligă să respecte Carta Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi
Bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
Art.9 declară proprietatea publică şi privată, iar piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială ca factori de bază a economiei. Prin acest articol principiul economiei de piaţă ca fiind definitoriu pentru dezvoltarea economică şi socială a statului.
Important este şi faptul că constituţia recunoaşte şi garantează drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea, dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Republica Moldova se proclamă stat neutru şi nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.
Tutlul II. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Acest titlu cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente drepturi ale omului şi cetăţeanului bineînţeles, fiind indisolubil legate de îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de stat.
În mod firesc, acest compartiment al constituţiei începe cu consacrarea principiului universalităţii drepturilor şi îndatoririlor după care urmează principiul egalităţii ceea ce înseamnă că toţi cetăţenii statului sunt egale în faţa legii. Aceste principii corespund exigenţilor formulate în preambulurile celor două pacte privitoare la drepturile omului (Pactul relativ la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul relativ la drepturile civile şi politice) ratificate de Republica Moldova.
Articolele 17, 18 stabilesc cetăţenia Republicii Moldova, restricţiile şi protecţia ei.
În conformitate cu normele dreptului internaţional cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Moldovei, bineînţeles, cu unele excepţii ce ţin de drepturile exclusiv politice care aparţin numai celor care au calitatea de cetăţean al republicii.
Articolele 20 şi 21 declară accesul liber la justiţie şi prezumţia nevinovăţiei până când vinovăţia va fi dovedită în mod legal, în cursul unui procesa, în cadrul căruia i sau asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
Capitolul 2 al prezentului titlu reglementează drepturile şi libertăţile propriu zise care sunt: dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică; libertatea individuală şi siguranţa persoanei; dreptul la apărare; dreptul la libera circulaţie; dreptul la viaţă intimă, familială şi privată; inviolabilitatea domiciliului; secretul corespondenţei; libertatea conştiinţei; libertatea opiniei şi a exprimării; libertatea creaţiei; dreptul la informaţie; dreptul la învăţătură; dreptul la ocrotirea sănătăţii; dreptul la un mediu înconjurător sănătos; dreptul de vot şi dreptul de a fi ales; dreptul la administrare; libertatea întrunirilor; libertatea partidelor şi altor organizaţii social politice şi altele în total 31 drepturi şi libertăţi care fiind înserate în textul constituţiei au devenit fundamentale.
În capitolul 3 sunt stabilite îndatoririle fundamentale şi anume: exercitarea în sistem a drepturilor şi obligaţiilor; devotamentul faţă de ţară; apărarea patriei; contribuţii financiare; protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.
Tutlul III. Autorităţile publice. Acest titlu este structurat în 6 capitole, 6 secţiuni şi 65 articole în care sunt stabilite autorităţilr publice din Republica moldova, limitele competenţelor lor şi raporturile dintre ele.
Capitolul 4 este consacrat Parlamentului în care acesta este calificat ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului. Tot aici sunt stabilite principiile de ,bază de constituire a Parlamentului, durata mandatului de 4 ani, validarea mandatului de către Curtea Constituţională, organizarea internă.
Atribuţiile de bază a puterii legislative sunt redate în art.66, sau într-o altă optică pot fi numite şi limitele competenţei deoarece Parlamentul nu are dreptul să le depăşească.
Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv, legiferează statutul deputaţilor din Parlament, fixând dispoziţia mandatului reprezentativ, orice mandat imperativ fiind declarat nul., ceea ce trebuie înţeles că deputaţii odată fiind aleşi se află în serviciul întregului popor şi nu mai pot fi revocaţi.
Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de legi: constituţionale, organice şi ordinare, stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării în vigoare. Tot aici, prin art.75 este stabilit referendumul ca formă directă de participare a poporului la exercitarea suveranităţii naţionale (puterii politice).
Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Republicii Moldova în care este stabilit modul de alegere, durata mandatului, incompatibilităţile şi imunităţile precum şi atribuţiile, formele de activitate şi modalităţile de suspendare din funcţie.
Guvernul este reglementat în capitolul 6 care conţine norme privitoare la rolul lui în asigurarea realizării politicii interne şi externe şi conducerii generale a administraţiei publice, la structura sa, investitură, incompatibilităţi şi actele care poate să le adopte.
Capitolul 7, realizând principiul separării şi echilibrului puterii în stat, este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul în care se stabilesc mecanismele de influenţă asupra executivului.
Administraţia publică este reglementată în capitolul 8 care o divizează în administraţie publică centrală de specialitate, din care fac parte ministerele, şi administraţie publică locală din care fac parte consiliile locale, orăşeneşti, raionale şi primarii aleşi prin vot universal, secret, direct şi liber exprimat şi care activează în baza principiilor: descentralizării serviciilor publice, autonomiei locale, eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12 articole se referă la autoritate judecătorească, stabilind sistemul organelor judecătoreşti, statutul judecătorilor, caracterul public al dezbaterilor judiciare, folosirea căilor de atac şi altele necesare bunei funcţionări a puterii judecătoreşti.
Secţiunea a 2-a din acest capitol legiferează un nou organ numit Consiliul Superior al Magistraturii care este abilitat cu asigurarea numirilor, deplasărilor, promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă de judecători.
Procuratura este legiferată de secţiunea a 3-a art.art.124, 125 fiindu-i stabilită structura, atribuţiile precum şi mandatul procurorilor.
Titlul IV. Economia naţională şi finanţele publice. 8 articole ale acestui titlu sunt destinate:
economiei, care este calificată de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică antrenate în concurenţă liberă;
proprietăţii, prin care proprietatea se garantează în formele solicitate de titular, iar bogăţiile de orice natură a subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege sunt declarate ca obiect exclusiv al proprietăţii publice;
sistemului financiar-creditar, prin care moneda naţională a republicii Moldova este stabilit leul, cu dreptul exclusid de emisie al Băncii Naţionale;
bugetului public naţional, stabilindui structura şi modalităţile de elaborare şi adoptare;
sistemului fiscal, prevăzut din impozite, taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de autorităţile reprezentative ale statului.
Art.133 creează Curtea de Conturi care exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice.
Titlul V. Curtea Constituţională cuprinde 7 articole prin care se stabileşte statutul acestui organ de jurisdicţie constituţională, atribuţiile, structura, independenţa, condiţiile pentru numire, incompatibilităţile şi hotărârile pe care le adoptă.
Tltlul VI. Revizuirea constituţiei este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire (modificare). Art.141 al acestui titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la iniţiativa revizuirii, art.142 – limitele revizuirii şi art.143 legea privind modificare constituţiei.
Titlul VII. Dispoziţii finale şi tranzitorii. Acesta este ultimul titlu al constituţiei, considerat parte integrantă a ei, care în 8 articole nominalizate separat, cuprinde reguli referitoare la intrarea în vigoare a constituţiei. Astfel, art.II prevede că legile şi celelalte acte normative ale statului rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor constituţiei, iar comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui an, adica până la 27.08.1995, să examineze conformitatea legislaţiei cu constituţia,
Tot în acest titlu se stabileşte statutul instituţiilor care activau la momentul adoptării constituţiei şi a celor viitoare care urmai a fi create.