Statalitatea Republicii Moldova este o temă discutată de specialiştii de drept constituţional, văzută în prisma dreptului la autodeterminare şi definirii termenului de naţiune moldovenească. Nu vom intra în polemică asupra acestor probleme deoarece, astăzi Republica Moldova este o realitate, un stat suveran şi independent, apărut pe harta lumii ca o consecinţă a destrămării imperiului sovietic, ce bineînţeles, îi justifică apariţia.
Începând cu aprilie 1990, perioada în care a început să funcţioneze primul parlament ales în mod democrat, în baza pluralismului de candidaţi, nu se putea vorbi de ieşirea din componenţa URSS, deşi, Constituţia URSS (art.72) şi Constituţia RSSM (art.69) prevedea dreptul de părăsire liberă a Uniunii. Acest drept însă, era un drept declarat, nefiind determinat mecanismul cum ar avea loc procesul autodeterminării.
Oricum, colosul numit URSS, în perioada respectivă deja se afla în stare de demolare, din 1985 pornindu-se unele procese ireversibile de prăbuşire.
Procesul autodeterminării a Republicii Moldova a început odată cu adoptarea de către Sovietul Suprem al RSSM de legislatura a XI-a pe data de 31 august 1989 Legii cu privire la statutul limbii de stat. Ne-a făcut să credem astfel formularea din preambulul art.1: ”În scopul lichidării deformărilor survenite în construcţia lingvistică din RSS Moldovenească, al luării sub protecţia statului a limbii moldoveneşti – una din premisele existenţei naţiunii moldoveneşti în cadrul formaţiei sale naţional-statale suverane, al asigurării funcţionării ei în toate sferele pe teritoriul RSSM”.[1](subl. n-tră.) Nu vom intra în polemică privind termenul de naţiune moldovenească, care bineînţeles nu există, deoarece poporul moldovenesc face parte din comunitatea istorică română. Remarcam doar faptul că pentru perioada august 1989, formula existenţei naţiunii moldoveneşti în cadrul formaţiei sale naţional-statale suverane a fost de o importanţă crucială, revoluţionară am zice, deoarece, credem că nici experţii ideologi ai PC al Moldovei, nu şi-au dat seama că s-a bătut primul pilon al viitoarei statalităţi suverane şi independente.
Analizând activitatea Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XII vom observa că începând cu aprilie 1990 s-a mers pas cu pas spre declararea independenţei la 27 august 1991.
Primul act al legislativului care demonstrează continuarea procesului de autodeterminare serveşte Legea nr.10-XII din 10 mai 1990 cu privire la întroducerea unor modificări în art.6, 7 şi 49 din Constituţia (Legea fundamentală) a RSS Moldoveneşti[2], prin care a fost anulat art.6 care stabilea că forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii sovietice, nucleul sistemului ei politic, organizaţiilor de stat şi obşteşti este Partidul Comunist al URSS şi înlocuit cu reglementarea: “Partidele politice, alte organizaţii obşteşti şi mişcări de masă participă la elaborarea politicii republiciii, la conducerea treburilor de stat şi obşteşti prin reprezentanţii lor, aleşi în sovietele de deputaţi ai poporului precum şi sub alte forme” Prin art.6, şi art.7 care fixa actiivtatea tuturor partidelor politice în cadrul constituţiei fără dreptul de a uzurpa puterea precum şi art.49 care garanta cetăţenilor dreptul de asociere liberă în partide politice s-a întrodus pluralismul politic şi pluripartidismul elemente inerente ale unui stat democrat.
Pe data de 27.04.1990 prin Legea nr.5-XII s-a adoptat un nou Drapel de Stat[3], tricolorul –albastru (azuriu), galben, roşu ca simbol oficial al suveranităţii, simbolizând trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc şi tradiţia istorică.
Cu toate că Republica Moldova nu dobândise încă independenţa şi nu avea calitatea de subviect al raporturilor de drept internaţional pe data de 31 mai 1990 prin Hotărârea nr.63-XII Parlamentul recunoaşte necondiţionat independenţa Republicii Lituania declarată la 11 martie 1990, şi confirmă dorinţa RSS Moldoveneşti de a stabili relaţii diplomatice cu Lituania[4].
Însfârţit, pe data de 23 iunie 1990 Parlamentul adoptă Declaraşia suveranităţii RSS Moldova[5], document de o importanţă istorică, cu putere constituţională, stabilind baza viitoarei statalităţi suverane şi independente a Reăpublicii Moldova.
Vom menţiona că la momentul adoptării Declaraţiei era în vigoare Constituţia RSS Moldova de la 15.04.1978, art.68 al cărei declara RSSM stat sovietic, socialist suveran. Constituţia însă, legifera RSS Moldova parte integrantă a URSS deci, cu o suveranitate limitată. Declaraţia din 23.06.1990, deşi RSSM nominal mai era în componenţa URSS, nu mai făcea referinţă la Uniune, fixând cî RSS Moldova este un stat suveran iar izvorul şi purtătorul suveranităţii este numai poporul care îşi exercită suveranitatea prin organele sale reprezentative.
RSS Moldova a fost declarată stat unitar şi indivizibil frontierile cărui pot fi schimbate numai pe baza acordurilor reciproce dintre RSSM şi alte state suverane. Pământul, subsolul, apele, pădurile şi alte resurse naturale, precum şi întregul potenţial economic, financiar, tehnico-ştiinţific, valorile patrimoniului naţional au fost declarate proprietate exclusivă, necondiţionată a republicii.
Pentru asigurarea garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii s-a stabilit plenitudinea puterii RSSM în rezolvarea tuturor problemelor, supremaţia constituţiei şi a legilor RSSM pe întreg teritoriul ei. Legile şi alte acte normative ale Uniunii RSS puteau avea putere pe treitoriul republicii numai după ratificarea lor de cătrew Parlament, iar cele în vigoare care contraveneau principiului suveranităţii se suspendau.
Declaraţia a stabilit şi instituirea cetăţeniei RSSM, perzându-şi astfel dubla natură de cetăţenie a republicii şi cetăţenie comună a URSS fixată în art.31 al vechii constituţii.
Foarte importantă a fost şi stipularea de la art.10, prin care de prima dată, s-a stabilit separarea puterilor în legislativă, executivă şi judiciară ca principiu de bază al funcţionării RSSM ca stat suveran şi democrat.
Deşi în p.13 al Declaraţiei se spune că ea serveşte şi ca poziţie a RSSM pentru pregătirea şi încheerea Tratatului Unional în cadrul Comunităţii Statelor Suverane, analiza principiilor pe care le conţine ne permite concluzia că Declaraţia a fost primul pas serios spre autodeterminare.
[1] Actele legislative ale RSSMoldoveneşti Cu privire la decretarea limbii moldoveneşti limbă de stat şi revenirea ei la grafie latină, Chişinău, Cartea Moldoveneaswcă, 1990.
[2] Legi, Hotărâri şi alte Acte, adoptate la sesiunea întâi a Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti de legislatura a dousprezecea, Ediţie a Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, Chişinău, 1990.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.