1.Dreptul de a alege. Constituţia României (art.34.) şi a Republicii Moldova (art.38.) utilizează termenul dreptului de vot. În acest sens, Ioan Muraru consideră că dreptul de a alege este un drept complex care conţine elemente constituţionale (votul cu toate trăsăturile sale) şi elemente de nivelul legii, de natura reglementărilor constituţionale fiind doar votul (sau dreptul de vot).1
Dreptul de a alege apare ca un drept fundamental, reglementat de normă constituţională deoarece realizarea lui permite constituirea autorităţilor publice reprezentative.
Pentru o înţelegere mai bună a esenţei dreptului de a alege trebuie să ştim: A) în ce măsură este legat de instituţia cetăţeniei;
- B) dacă există unele restricţii în exercitarea lui;
- C) dacă este o funcţie sau o facultate.
A). Cetăţenia este văzută ca o calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre ea şi stat, ca subiect a tuturor raporturilor juridice, al căror conţinut îl formează drepturile şi îndatoririle fundamentale, în special drepturile politice. 2
Analiza normelor juridice care formează instituţia juridică a cetăţeniei, atât în România cât şi în Republica Moldova, permit formularea unui principiu definitoriu care stă la baza cetăţeniei. Numai cetăţenii statului sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de constituţie şi lege. Prin "titularii tuturor drepturilor" avându-se în vedere că există o grupă de drepturi care nu pot fi exercitate de străini şi apatrizi în care este inclus şi dreptul de a alege, şi dreptul de a fi ales în organele reprezentative.
Deci, dreptul de a alege fiind prin excelenţă un drept politic, condiţia cetăţeniei este o condiţie firească pentru a fi exercitat. Art. 34 şi 35 din Constituţia României, art.38 din Constituţia Republicii Moldova, precum şi art. 2-4 din Legea nr.70/91 privind alegerile locale în România şi art.2-3 din Legea cu privire la alegerile locale în Republica Moldova, stabilesc că drepturile electorale aparţin numai cetăţenilor români, respectiv ai Republicii Moldova. Cetăţenia este o prezumţie legală, deoarece numai cetăţenii statului respectiv sunt interesaţi în administrarea treburilor publice şi, prin urmare, numai ei trebuie să dispună de acest drept.
Procedura de dobândire a cetăţeniei în diferite ţări este diversă. Ţările asociate, de exemplu, acordă în acest sens şi unele înlesniri. Astfel, statele membre ale Consiliului Nordic (Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Groenlanda, Insulele Farere şi Alande), recunoscând comunitatea spaţiului economic şi a pieţei braţelor de muncă, permit libera lor migraţie, acordându-le şi dreptul la cetăţenie. Cetăţenii Finlandei, de pildă, au dreptul de a dobândi cetăţenia suedeză în doi ani, pe când imigranţii din alte ţări în cinci ani.
Art. 43 din Constituţia Elveţiei reglementează că cetăţeanul oricărui canton este cetăţean elveţian. În problemele de interes cantonal şi comunal cetăţenii elveţieni obţin dreptul de vot după un cens sedentar de trei luni. Legislaţia cantonală poate stabili însă şi alte termene. Astfel, în cantonul Lucerne acest cens este de 2 luni, în Glarus, Neuchatel, Valais, Ticino, Berne de 3 luni; Schaffhouse de 6 luni. Cantonul Neuchatel permite şi cetăţenilor străini să participe la alegeri dacă pe parcursul a cinci ani au domiciliat în canton şi un an în comună.
După aceleaşi condiţii, cetăţenii străini sunt admişi la alegerile locale în Olanda şi Danemarca. În Suedia, cetăţenii străini sunt admişi de a participa la alegerile locale dacă domiciliază în ţară trei ani până la ziua fixată pentru alegeri.
O problemă interesantă privind votarea la alegerile locale s-a creat în Comunitatea Statelor Europene în urma semnării Tratatului de la Maastricht la 7.02.1992, care prevede instituirea unei cetăţenii comune şi care a schimbat radical conţinutul şi scopul Tratatului de la Roma din 25.03.1957 prin care s-a creat Comunitatea Europeană. Art.8 al Tratatului de la Maastricht prevede deţinerea calităţii de cetăţean de către orice persoană cetăţean al statelor membre. Astfel, s-a creat situaţia în care exercitarea drepturilor electorale nu mai este legată de condiţia cetăţeniei statului respectiv. Situaţia însă s-a arătat a fi nu chiar atât de simplă de cum s-ar părea.
De exemplu, Preşedintele Franţei, înainte de ratificarea Tratatului, a sesizat la 11.03.1992 Consiliul Constituţional pentru a şti dacă votul străinilor în Franţa nu contravine art.54 din Constituţie. Consiliul Constituţional a confirmat că pentru a decide posibilitatea străinilor cu reşedinţă în Franţa de a participa la alegerile municipale este necesară o modificare a Constituţiei.
Cât priveşte alegerea Senatului care exercită suveranitatea naţională şi care este ales indirect ca reprezentant al colectivităţilor teritoriale, Consiliul Constituţional a decis că străinilor nu li se poate atribui calitatea de alegător, aceştia având doar posibilitatea de a fi aleşi într-un consiliu municipal, cu excepţia exercitării funcţiei de primar, adjunct sau reprezentant al consiliului municipal deoarece ei fac parte din corpul electoral senatorial.
- B) Menţionăm existenţa unor restricţii, prin care anumitelor categorii de cetăţeni nu li se permite exercitarea dreptului de vot. Astfel de restricţii ale capacităţii electorale se întâlnesc în toate ţările şi se referă la debilii mintali, adică la situaţia când cetăţeanul nu este în deplinătatea facultăţilor mintale, iar pierderea acestei facultăţi, fiind o incapacitate fizică, trebuie confirmată prin hotărâre judecătorească.
În unele ţări sunt lipsite de capacitate electorală persoanele private de dreptul electoral pe o durată stabilită prin hotărâre judecătorească. Este justificată, după părerea noastră, situaţia în care persoana se află izolată de societate ispăşindu-şi pedeapsa prin privaţiune de libertate, aceasta fiind o incapacitate juridico - morală, şi cu totul altceva este când persoanele sunt lipsite de drepturi electorale pentru crime ce nu au un aspect politic. Astfel, în Italia, Legea nr. 233 din 20 martie 1967 privind dreptul electoral activ, alcătuirea şi revederea listelor electorale, prin art. 2.2.7 lipseşte de calitatea de alegător pe o perioadă de cinci ani, indiferent de termenul pedepsei, persoane judecate în temeiul unor articole din Codul penal, inclusiv comercianţii care au dat faliment.
De remarcat, în statele democratice cetăţenii izolaţi de societate prin arest preventiv, însă necondamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă, nu sunt lipsiţi de capacitate electorală, bucurându-se de prezumţia nevinovăţiei (art.23 alin.8 din Constituţia României, art.21 din Constituţia Republicii Moldova.)
În ceea ce priveşte persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărâre judecătorească definitivă, situaţia este de altă natură. Acestor persoane li se suspendă legal capacitatea electorală deoarece aflarea lor în libertate prezintă un pericol pentru societate.
După părerea noastră, trebuie suspendată capacitatea electorală în alegerile locale şi a militarilor cu serviciul în termen din următoarele considerente. Militarii cu serviciu în termen nu satisfac, de regulă, serviciul militar în localitatea de domiciliu. Participând la alegeri în localităţile în care se află provizoriu, pot schimba prin vot opţiunea majorităţii alegătorilor din colectivitatea respectivă, aducând în consilii persoane împotriva căror aceştia au votat în majoritate. O astfel de situaţie poate fi considerată ca un atentat la dreptul cetăţenilor din colectivitate de a-şi administra independent problemele de interes local prin organe reprezentative alese de ei înşişi.
Militarii cu serviciul în termen duc o viaţă aparte de cea a cetăţenilor din colectivitate. Regulile de convieţuire în unitatea militară sunt reglementate de statute militare, iar deciziile autorităţilor de administrare publică locală pentru ei nu au putere (cu excepţia celor privind protecţia mediului, amenajarea teritoriului ). Mai mult de atât, aceasta categorie de persoane, conform prevederilor constituţionale, se află în serviciu special de apărare a suveranităţii şi integrităţii ţării, aceasta fiind o îndatorire fundamentală. Este inadmisibil, prin urmare, a duce ideologia partidelor în cazarme, deoarece această situaţie se poate solda cu consecinţe grave privind securitatea statului.
În virtutea condiţiilor specifice de satisfacere a serviciului militar în termen, pe perioada stabilită militarii sunt lipsiţi de unele drepturi constituţionale cum ar fi: dreptul la libera circulaţie, dreptul la grevă, dreptul de asociere în partide politice etc. Aceste restricţii sunt admise prin reglementare constituţională, prin urmare şi suspendarea dreptului electoral pe această perioadă nu ar fi o încălcare gravă a drepturilor cetăţeneşti. Considerăm că militarilor cu serviciul în termen li se poate păstra capacitatea electorală dacă se vor crea condiţii favorabile pentru exercitarea dreptului lor de vot la domiciliul unde se vor întoarce după satisfacerea serviciului militar şi unde vor beneficia de toate drepturile colectivităţii respective.
- C) Dreptul de a alege este un drept ataşat titularului, adică este o facultate şi nu o funcţie sau obligaţie care i s-ar impune.
Caracterul facultativ al votului este o problemă mult discutată în dreptul electoral. Pornind de la premisa că exerciţiul votului constituie un drept al titularului, conchidem că acesta este liber să-l exercite sau nu. Votul este un drept ataşat cetăţeanului şi nu o funcţie publică. Titularul dreptului nu poate fi obligat să-l exercite deoarece în acest caz dreptul se transformă în obligaţie.
România a cunoscut obligativitatea votului, introdus prin articolul 64 şi 68 al Constituţiei din 1923. Unele ţări îl exercită şi în prezent, altele au înlocuit noţiunea "obligativitate" prin "datorie civică". Astfel, art. 48 din Constituţia Italiei, art. 49 din Constituţia Portugaliei reglementează că exercitarea votului este o datorie civică. Aceste reglementări nu prevăd răspundere penală sau administrativă în cazul în care persoana nu doreşte să participe la alegeri. Această acţiune fiind o datorie civică, răspunderea nu poate fi decât de ordin moral. În Austria însă votul este obligatoriu în trei provincii: Styrie Tirol, Voralberg, iar persoanele care se eschivează de la exercitarea lui pot fi amendate. Aceeaşi situaţie există în Brazilia, Belgia unde votul este declarat obligatoriu, iar absenţa se pedepseşte cu amendă.3 Prin sancţionare administrativă a absenţei la alegeri se încalcă principiul votului liber exprimat, căci alegătorul, prezentându-se la urnă de teama pedepsei, votează la voia întâmplării. Amendarea absenteismului echivalează cu influenţa prin intimidare, libertatea votului fiind incompatibilă cu orice influenţă materială sau morală, indiferent de la cine ar emana. Vom menţiona că absenteismul este o urmare a caracterului facultativ al votului şi influenţează negativ asupra constituirii organelor reprezentative locale.
J.P.Charnay împarte absenteismul în două categorii: absenteism apolitic şi absenteism politic. Primul este un absenteism forţat ( boală, diferite condiţii demografice, religie etc.) iar al doilea de renunţare, nedorinţă de a participa la vot sau poziţie politică.4 Totuşi, în virtutea faptului că alegerile constituie un act politic, absenteismul îl vom califica drept comportament politic al alegătorului chiar dacă acesta lipseşte de la votare din motive non politice.
Stimulator al absenteismului servesc condiţiile politice şi economice din societate, tipurile de alegeri. Astfel se caracterizează raportul dintre tipul de alegeri şi absenteism în Franţa:
Tipurile de alegeri: P - prezidenţiale; L - legislative; C - cantonale;
M - municipale; E - europene; R - referendum.5
Comentând acest grafic, Colette Ysmal menţionează că alegerile cantonale sunt supuse mai puţin unei logici. Departamentul este mai departe de interesele alegătorilor, iar aceştia nu prea ştiu la ce serveşte Consiliul general. În ceea ce priveşte alegerile municipale, Colette Ysmal vede explicaţia absenteismului în faptul că în conştiinţa alegătorilor aceste alegeri sunt mai puţin importante decât alegerile prezidenţiale şi legislative.6 În alegerile locale, absenteismul creşte în funcţie de mărimea unităţii administrativ - teritoriale. La alegerile locale din Franţa care au avut loc în 1983 absenteismul se caracterizează astfel:7
% Populaţie în unităţile administrativ-teritoriale
14,5 în comunele cu o populaţie sub 3500
19,6 în oraşele cu o populaţie de 3500 - 9000
25,5 în unităţile urbane cu o populaţie de 9000 - 30000
30,1 în aglomeraţiile cu o populaţie de peste 30000
32,4 Paris
38 Marseille
40 Lyon
Dând explicaţii asupra acestui fenomen, Colette Ysmal spune în mod simplist că în zonele rurale, pentru a se obţine ceva, alegătorii sunt alertaţi direct primarului iar în oraşele mari şefului de birou.8 Aceste aprecieri ale pricinilor absenteismului sunt confirmate şi de rezultatele alegerilor locale care au avut loc în Republica Moldova la 25 februarie 1990:9
% localităţi
10,1 - în comunele rurale
19,8 - în comunele de tip orăşenesc
28,2 - în oraşe
32,3 - în Chişinău
17,0 - total pe republică
Menţionăm că în ţările post totalitare, în tranziţie la relaţiile economiei de piaţă şi spre o societate civilă, absenteismul este generat în mare măsură de nivelul de trai scăzut şi de neîncrederea în capacitatea guvernanţilor de a redresa cât mai curând siteaţia. Acest argument elocvent este demonstrat de rezultatele unui sondaj efectuat în Republica Moldova în ajunul alegerilor locale din 16 aprilie 1995.10
1 Ioan Muraru, drept constituţional şi instituţii politice, vol.II, Bucureşti, 1993, p.36.
2 Ioan Muraru, op.cit., p.179-183.
3 Sursa: Cronique des elections et l' evolution parlamentaires, Union interparlamentaire, Geneve, 1991, p.37.
4 J.P. Charnay, Le suffrage politique en France, Paris, 1965, p.180.
5 Sursa:Colette Ysmal, Le comportament electoral en France, Ed.La Decuverte,1986,p.70.
6 Colette Ysmal, op.cit.,p.70
7 Ibidem, op. cit., p. 71-72.
8 Ibidem, op. cit., p.72.
9 Sursa: Datele statistice privind alegerile locale din Republica Moldova din 25 februarie 1990, Arhiva Parlamentului, D-1.
1 0 Sursa: Sondajul opiniei publice efectuat de Serviciul Independent de Sociologie şi Informaţii "Opinia" şi Fundaţia Internaţională pentru Sisteme Electorale (IFES-Moldova) în martie 1995.