Pentru o mai bună înţelegere a locului pe care îl ocupă dreptul constituţional în sistemul de drept al republicii vom explica unele noţiuni elementare din teoria dreptului.
Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate, într-un climat specific manifestării coexistenţei libertăţilor, apărării drepturilor esenţiale ale omului şi justiţiei, sociale10. Din această definiţie desprindem două concluzii importante :
- dreptul este un ansamblu de reguli;
- dreptul serveşte reglementării relaţiilor sociale.
Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărui scop este de a asigura ordinea socială, regula ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrângere.
De aici putem trage concluzia că ansamblul de reguli ce constituie dreptul este de fapt un ansamblu de norme juridice.
Sistemul dreptului evocă unitatea dreptului şi diferenţierea sa, adică împărţirea sa pe ramuri şi instituţii juridice.
Ramura de drept este un ansamblu distinct de norme juridice, legate organic între ele, clasificate după obiectul reglementării juridice şi al metodelor de reglementare şi care reglementează relaţii sociale într-un anumit domeniu.
Instituţia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate, aparţinând unei ramuri de drept, şi care reglementează un grup de relaţii sociale înrudite, după metoda de reglementare specifică ramurii respective.
În virtutea celor expuse vom defini sistemul de drept al Republicii Moldova ca un ansamblu de norme juridice divizate conform obiectului şi metodelor de reglementare în ramuri de drept cum ar fi: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul financiar, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul familiei, dreptul agrar, dreptul procesual, dreptul internaţional etc., etc.
În această lumină a înţelegerii corecte a conţinutului sistemului de drept a Republicii Moldova, vom identifica şi dreptul constituţional ca o totalitate unitară de norme juridice, fie că sunt cuprinse în constituţie sau în alte acte normative prin care se reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii11.
1 0 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Bucureşti, 1992, p. 57, 100, 106, 155.
1 1 Ioan Muraru, op. cit. p.19.